Inapoi la prima pagina

   
monument 

Biserica Sf. Nicolae

cod IS-II-m-A-04098
comuna ARONEANU
localitate ARONEANU
datare Din anul 1594. Pana in anul 1799. Datare precisa: 1594.
tip biserica de zid
descriere 

Istorie:

1593-1594. Justificarea datării: Gr. Ureche, în cronica sa, relatează despre începerea zidirii bisericii (Stoicescu, p. 434); Hurmuzaki, XVI/1, p. 98-100. Ctitor Aron Vodă Tiranul, cu materiale pregătite de domnul anterior, Petru Şchiopul. Este ultima ctitorie a unui domn din stirpea Muşatinilor (St. Gorovei, Muşatinii, passim). Se pare că biserica a fost reconstruită pe fundaţia ctitoriei mai vechi, zidită de Alexandru Lăpuşneanu, tatăl natural al lui Aron Vodă, în a doua domnie (1564-1568). Este vorba de biserica amintită în documente ca Sf. Nicolae „de la Greci” (Stela Cheptea, p. 33). În  1606, Ieremia vodă Movilă a închinat mănăstirea Aroneanu la mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, după cum lăsase şi Petru vodă [Şchiopul]. Din 1624 a fost metoh al mănăstirii Prodrom [Sf. Ioan] din Sozopol; apoi a fost metoh la mănăstirea Sf. Ioan din insula Halki (1630) şi la Patriarhia din Constantinopol, veniturile sale servind la finanţarea Şcolii Patriarhiei.Acoperişul bisericii Aron Vodă a fost reparat la 1742. Biserica a fost reparată la 1787. Incinta de zid şi clădirile anexe au dispărut. Un document din 1811 arăta că mănăstirea era în ruină, toate cele bisericeşti fiind „stricate şi rupte” („Arhivele Basarabiei”, 1932, p. 97-98).

Descriere

„Biserica se păstrează în forma originală, cu excepţia pridvorului, care a fost iniţial deschis” (N. Stoicescu, p. 434)
- Plan: triconc
- Elevaţie: din cărămidă tencuită cu mortar. Temelia provine, probabil, de la biserica mai veche a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568).
- Volumetrie: Pridvorul este boltit cu două calote, iar pronaosul cu o calotă. Deasupra naosului se află turla cu bază stelată, înălţată pe arce moldoveneşti, dar având la exterior aspectul uneo turle munteneşti.
- Faţade: Tencuiala originală a bisericii a fost înlocuită în cea mai mare parte, cu prilejul restaurărilor repetate. A fost remarcată o tehnică originală în decorarea faţadei, prin îmbinarea motivelor geometrice incizate în tencuială cu policromia. Decorul specific, vizibil şi astăzi, este alcătuit din piese ceramice, sub formă de stele, discuri şi frunze de stejar, de inspiraţie orientală. Ele nu aparţin epocii lui Aron Vodă, aşa cum se crede în mod curent, ci au fost adăugate, probabil, la renovarea din 1787 (Stela Cheptea, p. 34) (puţine dintre acestea mai sunt originale, majoritatea fiind înlocuite la restaurarea din 1907; biserica mai păstrează asemenea piese de rezervă, din comanda făcută pentru restaurarea din 1949).
- Forme învelitoare: Astăzi acoperişul este unitar, de formă aplatizată, diferită de cel original, fiind lucrat în tablă. Acesta lasă vizibilă baza pătrată a turlei, care se afla, probabil, sub nivelul acoperământului. Iniţial acoperişul trebuie să fi fost mai înalt (cu toată lemnăria podului), cu forme separate pentru fiecare compartiment, după modelul vechii arhitecturi moldoveneşti.
- Compartimentare interioare: altar, naos, pronaos, prodvor (iniţial deschis, cu arcade sprijinite pe stâlpi, astăzi zidit). Pronaosul este despărţit de naos prin trei arcade susţinute de doi stâlpi cilindrici. Pridvorul deschis este considerat ca fiind primul din serie în arhitectura eclesiastică din Moldova. Portalul în arc frânt, cu profil gotic, aflat între pridvor şi pronaos, a fost refolosit (ancadramentele ferestrelor nu sunt realizate în acelaşi stil); el ar putea proveni de la prima biserică zidită pe acest loc de Alexandru Lăpuşneanu (Stela Cheptea, p. 34).
Materiale de acoperiş: N. Iorga, Studii şi documente, VI, p. 373 [document din 1742, şindrilă pentru acoperit mănăstirea].
Mobilier: Catapeteasma bisericii a ars în 1944, în timpul războiului. Actuala catapeteasmă provine de la biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi (care avea acelaşi hram) (P. Mihail, Biserica Banu, în AIIAI)
Inscripţii: N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, (Studii şi documente, XV), p. 179-183; Idem, Inscripţiile oraşului Iaşi,  p. 67-71;
Starea generală de conservare: În urma celor trei lucrări de restaurare, biserica mănăstirii Aroneanu se păstrează într-o bună stare de conservare. Intervenţiile  din sec. XVIII-XIX au alterat însă înfăţişarea originală a monumentului. Lucrări anterioare de restaurare: La 1907, de către CMI, după care a devenit biserică parohială (N. Stoicescu, p. 434); vezi şi BCMI, 1908, p. 37-38. Restautată din nou în 1949, după ce a fost avariată în timpul războiului (1944). Atunci a fost redată cultului, ca biserică parohială. Ultima restaurare după 2001.

Bibiografie

N. Stoicescu, Repertoriul, p. 433-434; Al. Lapedatu, N. Ghika-Budeşti, Mănăstirea Aron Vodă din ţarina Iaşilor, I, Notiţe istorice, II, Descriere arhitectonică, în BCMI, II, 1909, p. 5-22; N.A. Bogdan, Oraşul Iaşi, ed. II, Iaşi, Editura Tehnopress, 1997, passim; G. Balş, Biserici Moldoveneşti din secolele XVII-XVIII, p. 16-19 şi indice; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii din România, p. 330-332, 336, 340, 344, 345; N. Grigoraş, Biserica Aroneanu, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, 1967, p. 521-541; N. Grigoraş, Două monumente de artă feudală din împrejurimile Iaşului: Mănăstirile Hlincea şi Aroneanu, în „Cercetări Istorice”, Iaşi, I, 1970, p. 283-304; Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, ed. II, Iaşi, Casa Editurială Demiurg, 2007, p. 152-161; Viorel Erhan, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Editura Tehnopress, f.a., p. 121-124; Stela Cheptea, Sondajul arheologic de la biserica Sf. Nicolae-Aroneanu, 2001, în „Monumentul”, IV, 2002, Iaşi, Editura Trinitas, 2003, p. 34 (cu plan şi 6 foto);
Dosare şi rapoarte în arhive: Corespondenţă, deviz, starea monumentului, reparaţii, 1921-1922, semnatari D. Onciu, N. Ghika-Budeşti, 4 file (Comisiunea Monumentelor Istorice (1892-1948). Inventar de arhivă, în „Revista Monumnetelor Istorice”, 1999, 1-2, p. 18, nr. 91).

SORIN IFTIMI muzeograf, specialist, Complexul Muzeal National "Moldova"

revenire la prima pagina

  inapoi la lista