Iasi - Prezentare Generala

revenire la prima pagina

Concentrat, in parte de sud-est a terasei mediane formata de raul Bahlui, vechea asezare s-a extins initial pe doua axe: una de patrundere si tranzit (actuala Stefan cel Mare) si una secundara (actuala Anastasie Panu).
Nucleul simbolic central al orasului – Curtea Domneasca, aflata la intersectia dintre cele doua axe, se afla pe panta din nord-vestul extrem. De jur imprejurul orasului, pe Valea Bahluiului, de exemplu imprejurul Galatei, Nicolinei, Copoului, Sarariei sau Ticaului se aflau un fel de sate (Albinet, Rufeni, Tatarasi, Brosteni, Cismeaua lui Pacurar etc.) care erau structuri administrative independente, organizate in jurul propriilor nuclee. In decursul timpului aceste sate au devenit carteiere ale orasului. La inceputul secolului al XIX-lea, orasul avea un caracter nedefinit, care combina rafinamentul orasului cu viata la tara. Micile zone rezidentiale erau construite in jurul cate unui nucleu comercial cum ar fi Targul de Faina, Medeanul, Spiridoniei, Beilicul etc., sau in jurul unor nuclee mixte: cultural, de artizanat, industrial, sanitar, cum ar fi, de exemplu, Piata Spiridon, lucru care conferea orasului specificul si caracterul spectaculos. Numarul mare de monumente religioase din centrul orasului ii puneau in evidenta silueta unica, impozanta, relevata de catre dialogul dintre cladirile impunatoare si simbolurile strategice aflate pe dealul Galatei, pe cel al Cetatuiei si cel al Aroneanului. Dezvoltarea intensiva a elementului cultural a generat aparitia unor noi sub-centre functionale, cum ar fi:
- Piata Universitatii – situata in Copou, nu departe de cartierul "intelectual", de pe langa strada L. Catargi
- Strada Garii, care dadea in Strada Arcu, unde se aflau doua importante institutii de cultura: Liceul National si Academia Mihaileana;
- Piata Teatrului, care dadea in strada Cuza-Voda, incadrata la randu-i de cladirile Teatrului, Filarmonica si Banca Nationala - unde se afla si inca se mai afla una dintre cele mai frumoase statui din oras, cea dedicata lui Miron Costin, statuie care strajuieste mijlocul pietei.
Principale subcentre functionale sunt:
a) centre comerciale: Piata Agroalimentara, situata pe locul fostei piete "Sfanta Vineri" si a vechii Piete, proiectata de catre echipa de arhitecti condusa chiar de catre G. Effel, Piata Targu Cucu, Piata Unirii (cu impunatoarea statuie a lui Al. I. Cuza si prietenilor unionisti), Piata Sfantu Spiridon (astazi Piata Independentei, cu statuia Independentei)
b) centre culturale: Piata Fundatiei Regale, cu statuia lui Eminescu si Biblioteca Centrala Universitara (a carei fond de carte este cel mai mare din Iasi si unul din cele mai mari si mai valoroase din Romania); Piata Universitatii (cu statuilile lui Mihail Kogalniceanu si A. D. Xenopol), Piata Institutului de Medicina si Farmacie (cu vechea cladire a Universitatii, inaugurata in 1860); Piata Palatului (cu "Complexul Muzeal Moldova", Biblioteca Gheorghe Ascachi si "Casa Dosoftei" si statuia acestui mare carturar si mitropolit.
c) centre administrative si sociale: latura strazii Stefan cel Mare, care duce la Casa Dosoftei si inapoi, in Piata Unirii.
Dupa parerea lui G. M. Cantacuzino, la inceputul secolului Iasul avea "o fizionomie armonioasa, datorata sintetizarii diferitelor stiluri arhitecturale si influente culturale". Diferitele forme, aparent anarhice, decoratiuni "art nouveau" si "neo-romanismul" s-au imbinat intr-o sinteza specifica, exaltanta. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, desi vizibil afectat, orasul parea afi, pentru multi dintre locuitori, un "poem al claselor", un punct de reper. Avea atunci 50.000 de locuitori. Astazi, dupa 50 de ani, orasul are aproximativ 400.000 de locuitori. Panorama pe care ne-o ofera Cetatuia sau Galata este cu totul alta fata de cea infatisata de vechile gravuri sau cartile postale din perioada interbelica, in care se puteau observa turlele a 69 de biserici, dominate de Golia, Barboi si Palatul Domnesc; acestaa panorama reprezinta un conglomerat de dimensiuni, mai mari, format in jurul vechiului nucleu. Modernizartea orasului a fost realizata in trei etape diferite, care l-au transformat din oraselul rafinat si cosmopolit 6n marele oras din zilele noastre.
1) Etapa 1950-1970, implica reconstructia de dupa razboi si diversificarea ramurilor industriei prin modernizarea si extinderea zonei industriale si, de asemenea, prin cresterea numarului de locuitori la 150.000. Programele de dezvoltare au fost marcate de doua concepte fundamentale:
a) satisfacerea cererilor de locuinte, care erau din ce in ce mai numeroase.
b) protejarea prin lege a tuturor constructiilor declarate monumente istorice.
Din analizarea acestei perioade s-au tras doua concluzii importante:
a) locuintele ofereau populatiei un minim confort, similar celui oferit de alte cartiere din tara (spre exemplu, cartierele Bucurestiului: Balta Alba, Piata Palatului etc.) sau ale altor tari: Bulgaria, Ungaria etc.
b)ignorarea anumitor elemente rtaditionale (istoricul, specificul zonei etc.), care erau de fapt "rebuturi" ale stilului "international" (blocurile tip "cutie de chibrituri", locuinte nepersonalizate, asa cum erau peste tot in tara).
Inlocuirea brusca a stilului traditional cu unul mai modern a dat nastere la proteste (ca, de exemplu, demolarea Jockey Clubului din Piata eminescu si construirea in locul acestuia a unei Case de Cultura, cu o arhitectura anosta, de catre arh. C. Costinescu. Insa, in anumite contexte, stilul "international" denota rafinament, echilibru si integrare perfecta in peisaj:
- blocurile-turn de pe Splai Bahlui, de pe malul stang al raului cu acelasi nume (arhitect M. Lupu)
- centrul cartierului Nicolina (specialistii ICPROM – Iasi)
- ansamblul arhitectural Super Copou, cu un grup statuar foarte inspirat: Cavaleria Romana (arhitect Gh. Tanase)
- modificarile la planul strazilor, cu scopul de a spori circulatia rutiera si a reorganiza teritoriul in acest scop (extinderea razei orasului de cartiere rezidentiale in lunca Bahluiului si in perimetrul cuprins intre Gara Nicolina si Centru a dus, intr-un fel, la o aliniere arhitecturala, in comparatie cu reliaful sinouos (axa Anastasie Panu – Tatarasi Sud, prin strada Padurii si Tudor Vladimirescu), infatisand elemente care dau orasului un fel de rafinament (largirea Bulevardului Copou si extinderea zonei industriale catre sud-vest).
2) Etapa 1970-1980. Pentru a satisface anumite nevoi de ordin social, comercial, cultural si sanitar ale populatiei orasului, care era la acea vreme mult mai mare decat fostul orasel patriarhal, trebuia remodelat. Specialistii in urbanism ai municipalitatii au decis ca peste centrul istoric al orasului ar putea fi suprapus un nou centru civic, cu multe cladiri fara importanta istorica, intercalate printre monumentele istorice (arh. G. Curinschi). Intr-o maniera hausmaniana, aceasta actiune a schimbat, prin simplificare, sensul axelor traditionale, largind flancurile prin de,molarea unor cladiri fara importanta ecologica sau traditionala si, in cele mai multe cazuri, inlocuirea acestora cu cladiri fara echilibru dimensional. Axa Anastasie Panu a fost redirectionata fara o analiza temeinica asupra modului in care vechea axa ar putea fi integrata in noile planuri de urbanism. In incercarea de a respecta intocmai planurile de amplasare au fost construite cateva cladiri foarte importante, dar diferite din punct de vedere functional, amplasate pe o suprafata de doar 200 m2:
- Prefectura (arh. N. Vericeanu)
- Palatul de Justitie (arh. G. Constantinescu)
- Magazinul Universal "Moldova" (arh. V. Mihailovici)
- Hala Centrala (arh. G. Constantinescu).
Actualul Centru Civic a 6nceput a fi construit in 1977, dupa ideea inovatoare a arhitectului I. Cernucan de a introduce arhaicul in arhitectura moderna. Monumentele istorice au fost integrate intr-un ansamblu de cladiri cu 8 etaje, lucru care era menit sa creeze impresia unei citadele, in contradictie cu spiritul locului.
Cu toate acestea iseea s-a materializat in cateva elemente de o reala valoare:
- biserica Sfantul Nicolae Domnesc a fost pusa in valoare de construirea hotelului Moldova, langa deschiderea axei Anastasie Panu, largita pana la 28 m, iar deschiderea catre Tatarasi inlesneste accesul catre colinele care inconjoara orasul.
- impunatorul Palat al Culturii si cladirea Prefecturii (o cladire scunda, cu arhitectura anosta) alcatuiesc un contrast cu valente pozitive;
- acel echilibru dintre locurile interesante situate de-a lungul axei Anastasie Panu va fi perturbat de catre noul centru cultural, care va fi amplasat in zona Elena Doamna.
- institutiile de interes cultural si social satisfac, intr-o mai mare masura, nevoile locuitorilor.
Calitatile sunt contrabalansate de o serie de aspecte negative, dintre care ar trebui mentionate cateva:
- lipsa logicii functionale in succesiunea cladirilor (Hotel-Teatru-Tribunal-Magazin)
- impresia de "citadela" a dus la construirea unui numar mult mai mare de cladiri, fapt care nu se potrivea cu arhitectura traditionala moldoveneasca, care ofera spatii deschise si multe spatii verzi.
- multe tipuri de volum, carora le lipseste o conceptie unitara, integrationista, dau impresia unui caracter provizoriu al oraselor.
3) Etapa 1980-1991. Actiunea de resistematizare a orasului, inceputa in 1970, a fost amplificata dupa anul 1980, atunci cand, pe platforma sud-vestica, a fost construit gigantul CUG (Combinatul de Utilaj Greu), care a angajat aproximativ 60 % din forta de munca a orasului. De fapt, toate ramurile industriei, ca si prestarile de servicii, s-au dezvoltat, in aceasta perioada, intr-o maniera spectaculoasa. In fiecare an institutiile de invatamant superior scolarizeaza aproximativ 30.000 de studenti; in afara de acestea exista si o gama larga de scoli postliceale si de arte si meserii. Asadar, in 1975 Iasul avea aproximativ 300.000 de locuitori, iar in 1989 avea 400.000. Astfel, au trebuit construite foarte multe locuinte si o serie de institutii au trebuit utilate.
Imaginea de orasel patriarhal cu vile si gradini raspandite pe coline, cu o axa centrala care includea monumente istorice si arhitecturale, se indeparteaza pe zi ce trece. Orasul a devenit un conglomerat de cladiri cu anumite elemente de arhitectura care ilustreaza stiluri diferite. Axa traditionala Anastasie Panu (Stefan cel Mare – Banu – Pacurari) a fost mult extinsa atat spre est, cat si spre vest. Cu toate acestea, merita a fi mentionate eforturile remarcabile de a readuce in actualitate elementele definitorii din punct de vedere istoric ale arhitecturii orasului, cum ar fi:

restaurarea Hotelului Traian (construit in 1886, dupa proiectul lui Eiffel, modernizat in 1982, de catre arh. V. Mihailovici, Cr. Constantinescu)
renovarea restaurantului Select, de catre arh. Cr. Constantinescu
integrarea in peisaj a ruinelor ansamblului arhitectonic, datand din perioada lui Alexandru cel Bun, intercalate cu blocurile de locuit A, B si C (de pe strada Stefan cel Mare)
restaurarea Teatrului National
restaurarea Palatului Culturii
restaurarea si modernizarea Bojdeucai lui Ion Creanga (arh. M. Lupu si V. Onofrei)
restaurarea si modernizarea cladirii Filarmonicii
restaurarea Manastirii Golia
restaurarea Manastirii Trei Ierarhi
restaurarea Bisericii Armene, etc.

revenire la prima pagina