| descriere | | Catedrala mitropolitană
Hramuri: Întâmpinarea Domnului (2 februarie); Sf. Mucenic Gheorghe(23 aprilie); Sf. Cuvioasă Parascheva(14 octombrie)
Istorie:
Monumentul este ridicat pe locul vechii biserici Stratenia(Întâmpinarea Domnului), ctitorită de soţia domnitorului Gheorghe Duca (1678-1683), Natasia, între anii 1681-1695 (Fecheci: 144). Originile edificiului modern, unul eclectic, cu elemente neobaroce şi clasiciste (Ispir: 20, 131), se află de fapt în hrisovul din 8 august 1826, prin care domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza hotăra proiectarea şi construirea unei noi catedrale (Porcescu: 40). Biserica Stratenia fiind afectată de cutremure, s-a procedat la dărâmarea ei şi pregătirea terenului pentru noua zidire. Piatra de temelie a fost pusă pe 3 iulie 1833, după liturghie, de către mitropolitul Veniamin Costachi(1803-1842, m.1846), evenimentul fiind însă precedat, în anii 1833-1834, de o amplă campanie de strângere de fonduri. Alături de domnitor şi mitropolit au contribuit: vornicul V. Alecsandri, hatmanul Sturdza, vornicul Lupu Balş, postelnicul Iordache şi Pulcheria Ghica, Constantin şi Alexandru Mavrocordat, vornicul Dracachi Roset, aga Gheorghe Hermeziu, mănăstirile Slatina, Coşula, Pângăraţi, Râşca, Bogdana, Adam, Mavromor, Hangu şi Bisericani (Porcescu: 47). S-au procurat cărămizi din Galata, piatră locală din Dealul Păun sau Pietrăria Bârnovei, marmură de la Galaţi, adusă pe corăbii de la Istambul, arama şi fierul din Bucovina, varul de la Bisericani (Macarie: 5-6; Monumente istorice: 351). S-au folosit 40-50 de pietrari supravegheaţi constant de Veniamin Costachi şi arhiereul Filaret Beldiman. Lucrările au debutat sub conducerea arhitecţilor Gustav Freywald (confundat cu Johann sau Iulius; vezi Malacopol:330-331; Carmazin-Cacovschi:135) şi Bucher(Carmazin-Cacovschi:396-397), urmaţi, de la 1 aprilie 1838, de arhitectul curţii lui Mihail Sturdza, Singurov. Constucţia înainta cu repeziciune, la 20 iulie 1839, ceasul fiind aşezat la locul lui. (Monumente istorice: 352). Din păcate, principalul animator al acestui proiect, Veniamin Costachi, era obligat să renunţe la demnitatea de mitropolit în ianuarie 1842, retrăgându-se la mănăstirea Slatina. Seria de ghinioane abia acum începea. Austriecii proiectând greşit bolta centrală a catedralei, Singurov o demonta în 1840, înlocuind-o cu o alta de lemn.
Departe de a stopa fisurarea pereţilor, aceasta se prăbuşea la 23 mai 1857, punând istoria catedralei în lung impas (Erhan: 19). Şantierul era temporar abandonat.
Reluarea construcţiei se leagă de venirea lui Iosif Naniescu pe scaunul mitropolitan al Moldovei(1875). La insistenţele sale, ministrul instrucţiunii şi cultelor, B. Boerescu, prezenta corpurilor legiuitoare un proiect de lege pentru continuarea lucrărilor de la Iaşi, cu sprijinul financiar ala statului român. Votată în Adunarea Deputaţilor la 31 martie 1880 şi în Senat pe 3 aprilie acelaşi an, legea cu pricina aloca 700.000 de lei, cu care construcţia reîncepea la 15/27aprilie 1881: în prezenţa regelui Carol I, se puneau atunci, la temelia celor doi pilaştri care încadrează astăzi altarul, două pergamente cu date esenţiale despre acest edificiu(Erhan: 21). Diriginte de şantier era numit arhitectul Alexandru Orăscu(1817-1894), rector al Universităţii Bucureşti, secondat de arhitectul Alexandru Stamapulo, în calitate de conducător al lucrărilor. Deoarece spaţiul dintre zidurile laterale ale bisericii era prea mare, subminând mereu bolta, arhitecţii au decis îngustarea lui, prin înălţarea unor pilaştri masivi, cu capiteluri de factură corintică (Monumente istorice: 354). Chemat şi el la Iaşi, în aprilie 1885, Gheorghe M. Tattarescu(1818/1820-1894) finaliza pictura catedralei şi icoanele catapetesmei (peste 250 de figuri individuale şi compoziţii de ansamblu) în iulie 1886 (Porcescu: 83-89). În completare, vitraliile menite să împodobească ferestrele au fost comandate la Fabrica de sticlărie din Munchen(Porcescu: 81), catapeteasma fiind sculpatată de Ioan Babic. Sfinţirea noului locaş de cult era oficiată de Iosif Naniescu, la 23 aprilie 1887, în prezenţa regelui. După incendiul izbucnit la 26 decembrie 1888, în paraclisul de lângă Biserica Sf. Trei Ierarhi, moaştele Sfintei Parascheva, păstrate acolo până în acel moment, erau transferate în noua catedrală(Porcescu: 101). Aici, ele sunt aşezate într-un sicriu de argint, finalizat la 6 noiembrie 1891de bijutierul Gh. Ropală din Iaşi(Macarie: 46, 48). După cel de-al doilea război mondial se puneau noi vitralii, lucrări de reparaţie, consolidare sau renovare iniţiindu-se în 1957 şi 1963.
Memoria locului:
- Potrivit tradiţiei, planul catedralei ar fi fost întocmit de Gheorghe Asachi (Monumente istorice: 351).
- În grădina Mitropoliei se află o fântână monumentală, aşa-numita „cişmea” a lui Grigorie Ghica Vodă(1849-1853; 1854-1856), construită de Carol
Mihalic de Hodocin(Agrigoroaiei: 63). Lucrată în stil gotic, la Blanco, în Moravia, ea este confecţionată din fier turnat şi bronzuit, măsurând 6,6 metri înălţime. Are gravată pe ea următoarea inscripţie: „Îndemnărei publice consfinţit de Grigorie Alexandru Ghica V.V. Domn Ţărei Moldovei,1851” (Erhan: 28).
- Se spune că la 4 aprilie 1881, însuşi regele Carol I ar fi fi pus mâna pe mistrie şi ciocan pentru a monta cheia de boltă a bisericii. La rândul său, ambasadorul nostru la Paris, poetul Vasile Alecsandri ar fi procurat candelabrele, obiectele de cult din aur şi argint, brocarturile veşmintelor
sacerdotale(Macarie: 14-15).
- În semn de omagiu, rămăşiţele mitropolitului Veniamin Costachi au fost deshumate de la mănăstirea Slatina şi reîngropate, la 30 decembrie 1886, în catedrală, pe dreapta, între perete şi al patrulea pilastru (Porcescu: 99).
- Se ştie că pictorii lasă un semn al trecerii lor, introducându-şi discret efigia într-un portret anume ori în componenţa unei fresce. Tattarescu s-a imortalizat din profil, pe unul din pilaştrii din partea de nord a bisericii (Macarie: 41)
- La 23 aprilie 1887, cu prilejul ceremoniilor ocazionate de sfinţiriea catedralei, corul Mitropoliei a fost condus de celebrul muzician Gavriil Musicescu (1847-1903). Aminitirea lui este evocată printr-un bust situat în curtea Mitropoliei(Porcescu: 101).
- Decedat la 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu este înmormântat lângă catedrală, în partea din dreapta, spre miazăzi(Porcescu: 102).
Spune că adolescent fiind, Naniescu ar fi asistat la momentul când mitropolitul Veniamin Costachi punea piatra de temelie a catedralei, în ziua de 3 iulie 1833 (Macarie: 7). Peste ani, el avea să ducă acest proiect până la capăt.
Bibliografie:
Agrigoroaiei, Elidia et al., Monumente istorice din oraşul şi judeţul Iaşi. Ghid bibliografic, Iaşi, 1969.
Carmazin-Cacovschi, V., Clasicismul bisericesc din Iaşi, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an XLIV, nr. 7-8, 1968, p. 388-399.
Idem, Catedrala mitropolitană din Iaşi, ctitoria mitropolitului Veniamin Costachi, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an XLIII, nr.1-2, ianuarie-februarie 1967, p.134-142.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi,Iaşi, Ed.Tehnopress, 2003.
Fecheci, Aurora, Iaşii-arhitectură şi legendă, Iaşi, Ed. Sedcom Libris, 2003.
Ispir, Mihai, Clasicismul în arta românească, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1984.
Macarie, Gheorghe, Ansamblul Mitropolitan Iaşi, Iaşi, Ed. Pim,f.a.-Malacopol, Viorica, Date în legătură cu activitatea arhitecţilor Freywald, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, seria artă plastică, tom 11, nr.2, 1964, p.325-334.
Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1974.
Porcescu, Scarlat, Catedrala mitropolitană din Iaşi, Iaşi, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1977.
Andi Emanuel Mihalache, cercetător şt., Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|