Inapoi la prima pagina

   
monument 

Catedrala romano-catolica 'Adormirea Maicii Domnului“

cod IS-II-m-A-04074
comuna IASI
localitate IASI
datare 1789, iar în forma actuală, din 1861
tip catedrala
adresa Bd. Stefan cel Mare si SfAnt 26
descriere 

Denumirea actuală:

Catedrala Romano-Catolică “Adormirea Maicii Domnului”; denumiri vechi: “Biserica Franciscanilo”, “Biserica ungurească” (după N.A.Bogdan), biserica are hramul  “Adormirea Maicii Domnului”(15 august);

Istorie :

A fost înălţată pe locul unei construcţii mai vechi, de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Franciscanilor (Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu :2003, p.37). Un act din 1753, din timpul domnitorului Matei Ghica, amintea că în Iaşi, catolicii au avut biserică “încă din descălicătoarea ţării” (N.A.Bogdan:2004, p.241). Vechea lor biserică avea acelaşi hram. La 1741, domnitorul Grigore Matei Ghica îi dăruia doua vii. Dar peste trei ani, episcopul catolic din Bacău, Stanislas Raimund Jezierski scria că biserica din Iaşi e “mică, din lemn şi pe cale de a se prăbuşi” (N.A.Bogdan:2004, p.242). Refăcută în 1763 (Viorel Erhan :2003, p.300), a fost distrusă de un incendiu în 1766 Abia din 1782 a fost reconstruită din cărămidă (Sorin Iftimi :2000, p.105). A fost sfinţită la 15 augus 1789. Biserica a trebuit să fie reparată curând, după marele cutremur din 26 octombrie 1802, când a căzut bolta (Viorel Erhan :2003, p.300) şi din nou după incendiul din 1827, care a distrus o bună parte a oraşului (Sorin Iftimi :2000, p.105), inclusiv acoperişul bisericii. În 1861, episcopul Ioan Eugeniu Zapolski a restaurat şi extins biserica (N.A.Bogdan:2004, p.241; Sorin Iftimi :2000, p.105). În 1869 a fost pictată în interior de călugărul franciscan Giuseppe Carta di Palermo, la solicitarea episcopului Iosif Salandari (Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu :2003, p.37). Episcopul Salandari, decedat în 1873, a fost de altfel înmormântat în biserică (Sorin Iftimi :2000, p.105), ca şi alţi 11 preoţi şi episcopi (Viorel Erhan :2003, p.301). Pe peretele sudic al bisericii a fost montat un ceas solar, datând, se pare, din 1813 (N.A.Bogdan:2004, p.242). Până la începutul secolului XIX, a avut statut de mănăstire, fiind şi Centrul misiunii franciscane iar din 1884 a devenit Centru episcopal diecezan (Viorel Erhan :2003, p.301). Biserica este construită în stil baroc, având o singură turlă, de formă cilindrică, înaltă şi suplă, deasupra intrării, care are şi rol de clopotniţă. În exterior, este tencuită cu praf de piatră, fără alte ornamente speciale (Viorel Erhan :2003, p.301). În interior are trei altare de marmură. Are o orgă clasică cu 21 de registre sonore, confecţionată în Austria (Viorel Erhan :2003, p.301). În apropierea sa a fost construită, în anii 1994-2000, Noua Catedrală Catolică, de dimensiuni mult mai mari, având o formă circulară, modernă (Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu :2003, p.38).

Bibliografie :

BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
RUSU, Olga ; GRIGORIU, Corneliu ; VASILIU, Liviu, Iaşi – citadelă europeană.Trasee de turism cultural, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2003

Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"

revenire la prima pagina

  inapoi la lista