Inapoi la prima pagina

   
monument 

Biserica 'Adormirea Maicii Domnului', 'Sf. Antonie' (Biserica Vulpe)

cod IS-II-m-B-04025
comuna IASI
localitate IASI
datare Din anul 1844. Datare precisa: 1844.
tip biserica de zid
adresa Str. Sarariei 40
descriere 

Biserica Vulpii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Sf. Antonie cel Mare (17 ianuarie)

Istorie:

Pe acest loc a existat un lăcaş mai vechi, din lemn, ars în vara anului 1644 (Erhan: 155). Era refăcut, tot din lemn, dar distrus apoi de cutremurele din 1738 şi 1790(Erhan: 155). Incendiată din nou la 28 iulie 1844 biserica era reconstruită apoi din piatră, pe cheltuiala vornicului Teodor Burada(Bogdan: 232). După alţi cercetători, biserica aflată acum în picioare ar fi fost înălţată prin 1760, de breasla brăharilor, adică a vânzătorilor de bragă(Dascălu: 43). O inscripţie din 1868, de pe crucea existentă pe Sf. Masă(crucea fusese dăruită de domnitorul Carol I), arăta că biserica aparţinuse, totodată, şi breslei blănarilor(Dascălu: 43; Bogdan: 232).

Memoria locului

  • Despre întemeierea acestui aşezământ se cunosc trei versiuni, în parte legendare: „Uni zic că un boier mare cu numele de Vulpe, poate că Gavril Vulpe de care se vorbeşte într-un hrisov al lui Moise Movilă Vodă din 1633, (Uricariul, XVII), ar fi fundat aceaastă biserică, pe culmea drumului Sărei. Altă legendă pretinde că un vânător ar fi urmărit multă vreme o vulpe rară, şi că ş-ar fi dat cuvântul că de va ucide-o, şi unde va ucide-o, va zidi acolo o biserică, ceea ce ar fi şi făcut. Asemenea se zice că din pricină că această biserică ar fi fost zidită de o asociaţie (breaslă) de blănari, de aceea i se zice Vulpe”(Bogdan: 232).
  • Cândva exista aici un cimitir, ale cărui pietre funerare puteau fi încă văzute la început de secol XX. N.A. Bogdan mai putea semnala două, astăzi dispărute: una sub formă de inimă, cu inscripţia:”...Unirea Ţărilor Române”; alta, pătrată, având patru făclii sculptate la colţuri, purta cu următorul epitaf: „...În memoria Doamnei Ecaterina Vârnav. Au trecut în eternitate la vârstă de 44 ani la 23 martie 1867. Unica Româncă ce au purtat steagul libertăţilor Moldovei, la anul 1848. Au trăit în obscuritate...”(Bogdan: 156).

Bibliografie

Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.

Dascălu, Nicolae; Iftimi, Sorin, Pelerin în Iaşi, Iaşi, Editura Trinitas, 2000.

Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.

Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"

revenire la prima pagina

  inapoi la lista