| descriere | | Biserică de cimitir
Folosinţa anterioară: din sec. XIX a fost schit de călugări (Marele dicţionar geografic, I, 1898, p. 294).
Datare precisă: 1808 (N. Stoicescu, p. 53)
Biserica este amintită în actul de danie a satului Băiceni către mănăstirea Hangu.
ISTORIC:
Satul Băiceni este atestat la 1454, când aparţinea mănăstirii Bistriţa. Sub Ştefan cel Mare satul aparţinea lui Dajbog, boier de sfat; văduva sa a donat moşia mănăstirii Moldoviţa. Statutul aşezării, în sec. XVII nu este prea limpede. Acum el a intrat îm stăpânirea mănăstirii Buhalniţa (Hangu), care l-a stăpânit pânâ în sec. XIX. Aceasta a fost supusă mănăstirii Sf, Ilie din Iaşi, închinată Patriarhiei de onstantinopol („Buciumul Român”, I, 1875). O parte a moşiei a fost vândută la 1851. Cealaltă parte a revenit statului în 1863, cu prilejul secularizării averilor mănăstireşti. În acel moment era proprietatea Patriarhiei de Alexandria (M. Ciubotaru).
DESCRIERE
Zona şi aşezarea: Situată în parrtea de NV a satului Băiceni, pe înălţimea dealului Trei Movile.
Plan : în formă de navă, cu altar poligonal.
Elevaţie: Pereţi din bârne masive de stejar, aşezate orizontal. Temelia este de piatră.
Faţade: Pereţii de lemn au fost acoperiţi, de câţiva ani, cu tencuială atât la interior cât ţi la exterior.
Compartimentare interioare: altar, pronaos, naos, pridvor. Despărţirea pronaosului de naos se face prin doi stâlpi masivi de lemn, adosaţi pereţilor laterali. Pe aceşti stâlpi se sprijină cafasul.
Extinderi: Pe latura de sud are amplasată o clopotniţă înaltă, din lemn, sub care se află pridvorul de acces.
Materiale de acoperiş: Iniţial acoperişul a fost de şindrilă; astăzi este de tablă. Turla de pe pridvorul adosat bisericii are secţiunea pătrată, iar acoperişul este realizat în patru ape, dar în formă de clopot.
Starea generală de conservare: În prezent, biserica este în stare relativ bună, dar are probleme la fundaţii, datorită instabilităţii terenului pe care a fost amplasată. Biserica a fost reparată de mai multe ori, ultima dată în anul 2000.
SORIN IFTIMI
BIBLIOGRAFIE: N. Stoicescu, Repertoriul, p. 53; Marele dicţionar geografic, I, p. 500 [biserică din 1881]; Anuarul Arhiepiscopiei Iaşilor 1930, p. 69-70 [biserică
nouă]; M. Ciubotaru, în Podgoria Cotnari, coord. Valeriu Cotea, Bucureşti, Ed. Academiei, 2006, p. 28-30.
Dosare şi rapoarte în arhive: Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice, dosar de 15 file, reeritor la perioada 1921-1925 (în „Revista Monumentelor Istorice”, 1999,
nr. 1-2, p. 21, nr. 165).
|