Patrimoniu imobil - Clasarea si declasarea monumentelor istorice

CLASARE SI DECLASAREA MONUMENTELOR ISTORICE

Clasarea şi inventarierea monumentelor istorice se realizează potrivit dispoziţiilor 422 11 2001 Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, şi ale norme metodologice prevăzute în ORDINUL nr. 2.260 din 18 aprilie 2008 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice emis de Ministerul Culturii si Cultelor.

Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobişi este înscris în Liata Monumentelor istorice.

Prin declasare se înţelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.

Procedura de clasare sau de declasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, astfel:

1. din oficiu, în următoarele situaţii:

a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;

2. la cererea sau, după caz, la propunerea:

a) proprietarului bunului imobil;

b) primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;

c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor;

d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;

e) instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.

Declasarea monumentelor istorice se declanşează din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:

a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;

b) dispariţia monumentului istoric;

c) constatarea pierderii calităţii de monument istoric a imobilului.

Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de regulă, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Cultelor şi se înaintează compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi Cultelor, care îl analizează şi îl prezintă, după caz, Comisiei Naţionale de Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi propuneri. Secretarul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează proiectul de ordin de clasare sau de declasare, pe care îl înaintează ministrului culturii şi cultelor spre aprobare.

Dosarul de clasare cuprinde:

1. documentatia tehnică:

a) fisa analitică de inventariere întocmită de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, în a cărui rază teritorială se află

imobilul;

b) planuri de situaţie;

c) releveul actual al imobilului;

d) fotografii interioare si exterioare ale imobilului, ale împrejurimilor si ale sitului, după caz;

e) date referitoare la folosinţa imobilului;

f) expertiza tehnică (depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă);

2. documentatia istorică: studiul istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat de Ministerul Culturii si Cultelor în domeniul monumentelor istorice;

3. documentatia privind situatia juridică:

a) copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului ori acte emise de autoritătile administratiei publice locale competente teritorial certificând situatia proprietătii asupra imobilului, conform evidentelor compartimentelor de impozite si taxe locale proprii sau aflate în subordinea acestora;

b) copii ale planului cadastral si ale cărtii funciare;

4. acte administrative:

a) cerere, în cazurile prevăzute la art. 13 pct. 2;

b) referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor;

c) avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în grupa B a monumentelor istorice;

d) avizul Sectiunii de evidentă a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice.

(2) La cererea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, Institutul National al Monumentelor Istorice fundamentează din punct de vedere stiintific clasarea monumentelor istorice.

(3) În cazul în care dosarul de clasare este incomplet, Directia monumente istorice si arheologie din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor solicită serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia.

(4) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor are obligatia de a completa dosarul de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.