| descriere | | Biserica Sf. Sava cu hramul Sf. Sava (5 decembrie), Sf. Mucenic Trifon (1 februarie), Sf. Muncenică Marina (17 iulie) şi Uspenia (15 august)
Istorie:
Biserica a fost construită la 1583 (pe un teren dat de Petru Şchiopul) cu meşteri orientali aduşi la cererea călugărilor greci de la mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim. Următoarea înfăţişare este aceea dată în 1625, în timpul domniei lui Radu Mihnea, de postelnicul Enache, ctitor, de egumenul Ieroteiu din Cipru, ispravnic (adică responsabil de şantier) şi de meşterul-zidar Gheorghe din Constantinopol(Caproşu: 162, 164). Turnul-clopotniţă a fost adăugat mai tîrziu, la o dată ce nu poate fu precizată(Cihodaru, Platon:332) Cea mai sigură atestare a bisericii este oferită de un document al lui Mihai Viteazul, datând din 5 iunie 1600, când domnitorul se afla la Iaşi(Monumente: 273-274). Apare însă o întrebare firească: ce anume făcuse ca o biserică relativ nouă, la început de secol XVII, să necesite rezidirea din 1625? Specialiştii bănuiesc că lăcaşul ar fi putut să ardă la începutul lui aprilie 1616, când incediul provocat de Ştefan Tomşa lăsa în picioare doar 600 din cele 20.000 de case câte avea până atunci oraşul(Monumente: 274).În pronaosul bisericii se află patru morminte, aparţinând marelui vistiernic Teodor Paladi(m.1 februarie 1755), fiului său, Constantin Paladi, mare logofăt (m.22 decembrie 1798), postelnicului Grigore Paladi(m.3 aprilie 1828)(Bogdan: 214), al patrulea, cu inscripţia ştearsă, putând fi al arhitectului Ianachi(Erhan: 113)Mormântul postelnicului Enache nu mai există, fiind înlocuit de mormintele familiei Paladi, la fel cum ctitorul de la 1625 se substituise acelora de la 1583(Caproşu: 621, 164). Acest gen de „uitare” s-a perpetuat până târziu, în secolul XIX: la 1820, arhimandritul peloponezian Grigorie reconstruia biserica Sf. Sava, lăsând o inscripţie prin care se prezenta drept ctitor unic, fără vreo trimitere la predecesori(Caproşu: 164). Specialiştii arată că acest comportament avea girul Bisericii, intereasată să motiveze simbolic restauratorii şi donatorii în viaţă. În schimbul unor binefaceri substanţiale, aceştia căpătau permisiunea de a-şi însuşi cu totul paternitatea edificiilor, substituindu-se cu totul adevăraţilor iniţiatori(Caproşu: 162)
Memoria locului
- După tradiţie, sub biserică ar fi fost nişte galerii unde se ascundeau, la nevoie, bunurile ieşenilor, tezaurul mănăstirii şi chiar se puteau oficia liturghii. La Sf. Sava erau primiţi procuratorii Locurilor Sfinte, aici fiind găzduiţi înalţii ierarhi greci, mitropoliţii şi patriarhii care vizitau Iaşii (Bogdan: 215).
- La hramul bisericii se dădeau mese mari, atât în casă cât şi în curte. Mai mult, călugării greci împărţeau lunar daruri în obiecte şi bani ieşenilor săraci sau bolnavi (Bogdan: 215)
- În 1675, Antonie Ruset începea, dar nu reuşea să termine zidul împrejmuitor, din care au mai rămas astăzi câteva fragmente(Caproşu: 165).
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina |