| descriere | | Biserica Sf. Gheorghe-Mitropolia veche
Este construită în perioada 1761-1768, din iniţiativa mitropolitului Gavriil Calimachi(1758-1786), fratele domnitorului Ioan Teodor Calimachi. Motivaţia înaltului ierarh se lega de o inadecvare simbolică, apărută între oraşul Iaşi, de multă vreme centru politico-administrativ al Moldovei, pe de o parte, şi vechiul sediu spiritual al ţării, legat de fosta capitală Suceava, pe de alta. Mai precis, totul plecase de la faptul că hramul catedralei mitropolitane din Suceava era Sf. Gheorghe, multe din proprietăţile ce-i fuseseră dăruite fiind dedicate în mod special marelui mucenic. Văzând însă că mitropolia se mutase la Iaşi, într-o biserică ce nu avea drept patron pe Sf. Gheorghe, mulţi din urmaşii donatorilor de odinioară revendicau moşiile lăsate ca danie de înaintaşii lor (Porcescu: 20). Se pare că, pentru a soluţiona criza, Gavriil Calimachi decidea construirea unei noi catedrale mitropolitane, care să-l aibă ca protector, evident, pe Sf. Gheorghe( Porcescu: 21). Subterfugiul său îşi dovedea utilitatea după ce austriecii ocupau Bucovina(1775) şi îşi arătau disponibilitatea (1782) de a confiscca moşiile pe care mitropolia ieşeană le avea acolo. Gavriil Calimachi riposta în mod eficace, arătând că o dată cu mutarea reşedinţei mitropolitane la Iaşi, posesiunile respective nu mai aparţineau bisericii Sf.Gheorghe din Suceava, fiind transferate, legitim, în contul aşezământului ieşean cu acelaşi hram(Porcescu: 22). În 1766, potrivit hrisovului dat de domnitorul Grigorie Alexandru Ghica (1764-1767; 1774-1777), biserica Sf. Gheorghe prelua de la mai vechea Stratenie statutul de mitropolie, deţinându-l până în 1887, când era şi ea înlocuită de catedrala funcţională şi astăzi. Trebuie totuşi precizat că, iniţial, biserica Sf. Gheorghe fusese gîndită doar ca mănăstire, dincolo de gardul Strateniei. Era luată în calcul ca viitoare mitropolie abia după ce se construia noua academie domnească (după 1765) pe locul actualului bust al lui Gavriil Musicescu (Monumente istorice: 337). Stratenia era lasată astfel pentru uzul profesorilor şi al studenţilor, ctitoria mitropolitului Calimachi urmând să servească, pentru 120 de ani, drept mitropolie. În vara anului 1785, când Leon Gheucă îl găzduia pe domnitorul Alexandru Mavrocordat II, biserica Sf. Gheorghe era lua foc. Stricăciunile erau reparate de mitropolitul Iacov Stamate (1792-1803) (Porcescu: 29-30). Afectată iarăşi de puternicul incendiu din 19/ 20/27 iulie (datele diferă) 1827, biserica Sf. Gheorghe era consolidată prin grija lui Veniamin Costachi. Cu acest prilej era refăcută şi catapeteasma, întreaga lucrare realizându-se, cu ajutorul săpătorului Vasile şi al poleitorului Vasile Biblarechi, în perioada 6 iulie 1830- 20 iulie 1831(Erhan: 97). În biserica Sf. Gheorghe au fost îngropaţi mitropoliţii Gavriil Calimachi(1786) şi Leon Gheucă(1788) – pietrele lor funerare sunt puse abia în 1808 de Veniamin Costachi -, alături de cei doi prelaţi găsindu-şi aici locul de veci hatmanul Nicolae Stratulat(1818), Leon Asachi, tatăl lui Gheorghe Asachi (1825), prinţesa Ralu Cantacuzino, născută Calimachi (1837), mitropolitul Sebastian Rusan(1956). La 8 august 1826, domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza şi mitropolitul Veniamin Costachi lansaseră un apel prin care cereau sprijinul norodului pentru ridicarea unei alte mitropolii(catedrala de astăzi), dând de înţeles că cele două aşezăminte existente atunci (Stratenia şi Biserica Sf. Gheorghe) aveau să fie dărâmate. Nu fost aşa, creaţia lui Gavriil Calimachi supravieţuind până în zilele noastre (Monumente istorice: 339). A fost restaurată în anii 1950-1952 şi consolidată apoi în perioada 1957-1959(Monumente istorice: 340).
Memoria locului:
Dintre vechile inscripţii funerare asociate cu istoria bisericii Sf. Gheorghe, se remarcă una cu cinci versuri în limba greacă, aparţinând domniţei Smaranda(m.1738), fiica lui Grigore Ghica Vodă. Traduse de N.G. Dossios, ele par că susţin mai mult imaginea tatălui decât posteritatea fiicei: „...Aci zace sub pământ după moartea ei/Prea strălicita Domniţă, nobila Smaranda;/Fiică a piosului Egemon al întregei Dacie/Domnul Grigorie Ghica, fruntaşul/Celor din Bizanţ, atât pentru strălucirea neamului/cât şi pentru piositate/în anul 1738, Ianuar 22”.(Bogdan: 188).
Bibliografie
Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi,Iaşi, Ed.Tehnopress, 2003.
Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1974.
Porcescu, Scarlat, Catedrala mitropolitană din Iaşi, Iaşi, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1977.
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|