| descriere | | Biserica spitalului Socola
- biserica are hramul “Schimbarea la faţă” (6 august)
- în prezent se află în incinta Spitalului Clinic de Psihiatrie
Istorie:
A fost construită pe la 1560 de către domnitorul Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568), care a făcut aici o mănăstire de călugăriţe (Sorin Iftimi:2000, p.93). La 1671 erau pomenite zece călugăriţe de la Socola, cinci dintre ele fiind „dascăle”, adică învăţătoare (Sorin Iftimi:2000, p.93). În 1803, călugăriţele au fost mutate de aici de către mitropolitul Veniamin Costachi, care înfiinţat Seminarul teologic de la Socola. Între ele se afla chiar sora mitropolitului, monahia Elisabeta (Sorin Iftimi:2000, p.94). Iniţial, maicile au fost mutate la mănăstirea Sf. Paraschiva, aflată din spatele Muzeului Unirii de azi. Pentru ele s-au construit în noua locaţie două case-chilii. Dar cum spaţiul şi veniturile erau insuficiente pentru întreţinerea măicuţelor în Iaşi, au fost curând mutate la Agapia. Chiliile respective au rămas în proprietatea mănăstirilor Agapia şi Văratic, iar de atunci, biserica respectivă a fost cunoscută sub numele de „mitocul (metohul) maicilor”(Viorel Erhan:2004, p.145). La Socola au fost aduşi în 1803 călugării de la Agapia, întemeindu-se astfel „şcoala de învăţătură pentru feciorii de preoţi şi diaconi”, unde a studiat şi Ion Creangă (Sorin Iftimi:2000, p.94). În 1886, seminarul, care purta acum numele întemeietorului său, s-a mutat în preajma Mitropoliei, în fostul palat al domnitorului Mihail Sturdza (Viorel Erhan:2004, p.115). Din 1896 s-a înfiinţat la Socola o Şcoală de Arte şi Meserii, iar din 1905 a fost deschis aici Spitalul de boli nervoase, condus de doctorul Al.Brăescu (Sorin Iftimi:2000, p.94). Pentru nevoile spitalului, s-au construit în prealabil 15 pavilioane special amenajate, cu anexele necesare, care au luat locul fostelor clădiri şi chilii ale seminarului (Viorel Erhan:2004, p.116).
Construcţii:
În 1803, cu prilejul deschiderii Seminarului, biserica a suferit serioase modificări: a fost extins pronaosul şi s-a ridicat o a doua turlă, slujind drept clopotniţă. Au fost lărgite şi ferestrele (Viorel Erhan:2004, p.115). Refaceri ale construcţiei au avut loc şi în 1827 (Sorin Iftimi:2000, p.94). Zidită din piatră şi cărămidă, biserica avea o decoraţie exterioară tradiţională, constând mai ales în şirul de ocniţe de sub acoperiş. Absidele aveau o formă poligonală, în trei laturi. Pridvorul a fost adăugat în prima jumătate a secolului XIX (Viorel Erhan:2004, p.115). O stampa realizată de Gh. Asachi, imortalizând reunirea unor unităţi militare din Principatele Unite, în 1859, în faţa Socolei, redă imaginea de atunci a mănăstirii, cu zidurile şi turnurile sale (Viorel Erhan:2004, p.115). Dar mai cunoscută este stampa din 1845, cu vederea de ansamblu asupra seminarului şi a mănăstirii (Sorin Iftimi:2000, p.94; Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu:2003, p.220). În 1817, în apropierea mănăstirii a fost construit, de către arhitectul Kubelca, Palatul Belvedere. Avea o grădină fermecătoare, cel puţin aşa cum o descrie Alecu Russo, la 1840 (Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu:2003, p.220). Reconstrucţia şi consolidarea care au început în 1995 au schimbat din nou înfăţişarea bisericii. A rămas doar turla de deasupra naosului, în exterior pereţii au fost placaţi în întregime cu piatră (gresie), acoperişul a luat forme alungite, în locul celor anterioare, rotunjite, s-a trecut la pictura pereţilor din interiorul bisericii (Viorel Erhan:2004, p.116-117). Cu acestă ocazie, în preajma bisericii a fost construit un monument în memoria a 124 de militari căzuţi în timpul luptelor de la Stânca-Roznovanu, din primăvara anului 1944 (Viorel Erhan:2004, p.117).
Portrete şi obiecte de cult
Biserica posedă trei interesante portrete, tablouri realizate pe pânză, în ulei, la începutul secolului XIX. Ele reprezintă ctitorii legendari sau reali ai mănăstirii şi ai seminarului: Alexandru Lăpuşneanu cu doamna Ruxanda; Domniţa Sultana, fiica lui; domnitorul Alexandru Moruzi, cel care a dat hrisovul de întemeiere a seminarului, în 1803.
În afară de aceste tablouri, mai are câteva cărţi bisericeşti din ultimii ani ai secolului XVIII şi de la începutul secolului următor, o cruce aurită din 1854, un chivot din 1808 (Viorel Erhan:2004, p.116).
Legenda locului:
Tradiţia spune că prima stareţă a mănăstirii ar fi fost domniţa Sultana, o fiică a lui Alexandru Lăpuşneanu, înmormântată apoi aici. Dar documentele nu au păstrat amintirea unei fiice a lui Lăpuşneanu cu acest nume, nici mormântul său nu a fost identificat. Numele său nu apare nici în cel mai vechi pomelnic cunoscut al mănăstirii. Doar portretul amintit, din 1827, o înfăţişează în calitatea sa de ctitor, ţinând în mâini biserica (Sorin Iftimi:2000, p.93) .
Bibliografie:
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
RUSU, Olga; GRIGORIU, Corneliu; VASILIU, Liviu, Iaşi – citadelă europeană.Trasee de turism cultural, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2003
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|