| descriere | | hramul “Sf. Treime”, prima zi după Duminica Rusaliilor, este capela Spitalului de Pneumoftiziologie din Iaşi, secţia Paşcanu (veche)
Istorie:
Obiceiul de amenaja astfel de spaţii de rugăciune în afara bisericilor propriu-zise a fost destul de răspândit până în secolul XIX. Mai multe case mari boiereşti şi în primul rând Curtea Domnească, aveau paraclise proprii. Penitenciarul vechi, spitalele Sf. Spiridon şi Paşcanu, Palatul Mitropolitan (N.A. Bogdan:2004, p.238), casele domneşti de la Galata, Sala gotică de la Trei Ierarhi şi alte clădiri din oraş sau din împrejurimi au fost înzestrate cu astfel de capele destinate exclusiv „locatarilor” proprii. Capela „Sf.Treime” face parte din spitalul ridicat în anii 1851-1858 de către logofătul Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu, împreună cu soţia sa Pulheria (născută Beldiman). Acesta a fost al treilea spital din oraş, ca vechime, după Sfântul Spiridon şi după cel evreesc. Actulamente, a devenit Spitalul de Pneumoftiziologie, secţia Paşcanu. Capela a fost amenajată „deasupra bolţei de trăsuri” şi a funcţionat până după al doilea război mondial. S-a refăcut după 1990 şi s-a redeschis cu destinaţia sa iniţială, în 1996. Are forma dreptunghiulară, cu altarul poligonal (în trei laturi). Partea superioară este boltită. În interior se află portretul ctitorului, aşa cum a rămas în urma războiului – ciuruit de gloanţe (Viorel Erhan:2004, p.271). Capela este pictată în întregime, cu diferite scene biblice şi figuri de sfinţi (Viorel Erhan:2004, p.271-272).
Bibliografie:
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|