| descriere | | Biserica Sf. Ioan Botezătorul având ca hram Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august)
Istorie:
Istoria lăcaşului începe cu o bisericuţă din lemn, cu hramul Sf. Parascheva sau Sf. Vineri (atestată într-un document din 21 decembrie 1610), mutată însă în Târgul Nou, după dorinţa lui Nestor Ureche (Iliescu:65). În acelaşi loc, voievodul Miron Barnovschi reîncepea în 1626 o alta, din piatră. La actul ctitoririi se asociase şi mama domnitorului, călugărită sub numele Elisafta(Dascălu: 70). Barnovschi nu reuşea să o vadă terminată, finalizarea ei, de la ferestre până la cupolă, revenindu-i lui Vasile Lupu (Bogdan: 216). Sfinţirea avea loc la 9 noiembrie 1634 şi nu pe 4 noiembrie cum credea N.A.Bogdan ori pe 9 noiembrie 1635, după cum spusese Iorga (Iliescu: 65). Iar toată strădania lui Vasile Lupu era pusă de unii pe seama unor posibile remuşcări: insistenţele lui la Inalta Poartă contribuiseră la decapitarea lui Barnovschi în 1633 (Iliescu:64). Clopotul era dăruit chiar de ctitor, în 1628, fiind lucrat la Liov (Căldăraru: 80). În documente, biserica este asociată cu breasla cioclilor din Târgul de Sus(Iliescu: 66). De asemenea, ea devenea în 1803, la cererea lui Veniamin Costache, metoh al Episcopiei Huşilor(Iliescu: 69). Atrage atenţia prin faptul că a fost concepută drept lăcaş de cult şi, totodată, ca loc fortificat(Balş: 124), speculându-se faptul că edificiile religioase nu erau atinse de interdicţia impusă de turci cu privire la refacerea clădirilor cu destinaţie militară(Iliescu: 65). A fost restaurată în 1854, 1875 şi 1913(Iliescu: 69), alte reparaţii efectuându-se în 1942 şi 1965(Erhan: 154).
Memoria locului:
- Locul unde se află aşezământul era numit odinioară Mahalaua Măjilor sau a Pescăriilor(Bogdan: 216).
- Atât Miron Costin cât şi Ion Neculce redau o legendă legată de moartea ctitorului, Miron Barnovschi, executat la Istambul în 1633. Se spune că în momentul decapitării fostului domn, calul său ar fi murit şi el, impresionându-i pe turci. „Nevinovat au fost acest om”, ar fi spus ei.(Costin: 103; Neculce: )
- Paul din Alep, care vizitase biserica în 1653, pretinde că în naos ar fi văzut portretul lui Barnovschi călare pe cal alb. Aceeaşi informaţie o dădea, în 1885, Melchisedec(Căldăraru: 80).
- În curtea lui bisericii se află mormântul lui Vasile Rusovici/Rustici, pe a cărui cheltuială s-a făcut restaurarea din 1913(Bogdan: 217; Iliescu: 69).
- Până în 1948, într-o clădire din incinta bisericii a funcţionat o şcoală de cântăreţi a cenrului eparhial Iaşi(Erhan: 152).
Bibliografie:
Balş, Gheorghe, Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, Institutul de arte grafice „E.Marvan”, 1933.
Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
Căldăraru, Cristian-Dragoş, Două biserici fortificate cu elemente defensive comune: Biserica Sf.Ioan Botezătorul-Iaşi şi Biserica Precista-Galaţi, în Monumentul. Cercetare-Proiectare-Conservare-Restaurare, Iaşi, Editura Trinitas, 2005, p.77-89.
Costin, Miron, Opere, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1958.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.
Iliescu, Cătălina, Biserica Sf.Ioan Botezătorul din Iaşi. Câteva lămuriri, în Monumentul. Istorie. Arheologie. Restaurare. Conservare, Iaşi, Editura Junimea, 2002, p. 64-69.
Neculce, Ion, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte, ediţie îngrijită de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Ed. Minerva, 1982.
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|