| descriere | | Denumirea actuală:
Biserica Gheorghe Lozonschi (denumiri vechi: “Biserica Doamnei” sau “Biserica Domniţei”, după Gh.Ghibănescu; “Sf. Gheorghe din Feredeie”, după N.A.Bogdan)
Datare :
construcţia actuală datează din 1800, fiind radical reparată între 1895-1897
Descrierea stării actuale
- biserica are hramul “Sf.Gheorghe” (23 aprilie) şi “Sf. Ecaterina”(25 noiembrie)
- este biserică parohială
Istorie:
Biserica se află în proximitatea Catedralei Mitropolitane şi a Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Actualul lăcaş din zid a fost construit la 1800, de către paharnicul Iordachi Lozonschi sau Lozănschi (Costică Asăvoaie:2002, p.49) şi soţia sa Ecaterina (conform pisaniei gravată pe o placă de marmură şi fixată în peretele sudic, la exterior) (Viorel Erhan:2003, p.149-150). Atunci a primit şi cel de-al doilea hram, după numele soţiei sale. Dar anterior, poate chiar din secolul al XVI-lea, existase în această zonă o biserică de lemn, cu hramul Sf.Gheorghe (Sorin Iftimi:2000, p. 66; N.A.Bogdan:2004, p.221). O altă ipoteză susţine că a fost ctitorită de Gheorghe Lozonschi, pârcălab la Hotin, tatăl Elisabetei Movilă, aşa cum se poate interpreta un document de la 1615 (Costică Asăvoaie:2002, p.49). A fost cândva o biserică a breslei cizmarilor (N.A.Bogdan:2004, p.222). Nu a avut danii importante, ca o biserică domnească, dar în secolul al XIX-lea avea o moşie în Basarabia (Hăneştii), al cărei venit îl primea şi la începutul secolului următor, prin intermediul Consulatului rus (N.A.Bogdan:2004, p.222).
Construcţia:
Biserica este în plan triconc, cu abside semicirculare atât în exterior cât şi în interior, cu o singură turlă octogonală desupra naosului. Un element arhitectonic inedit îl constituie faptul că are peretele vestic rotunjit, ca şi altarul, ceea ce a fost probabil o influenţă venită din Armenia, prin Rusia (Viorel Erhan: 2003, p.150). Surprinzător este şi registrul de ferestre circulare dispus la partea superioară a bisericii (Adrian Mihalache: 2002, p. 155). Pridvorul pătrat, de dimensiuni reduse, cu fronton tringhiular, de inspiraţie clasică, a fost adăugat ulterior pe peretele sudic (poate în 1895-1897) acolo unde se află şi intrarea în biserică. Pronaosul care are un spaţiu special pentru cor (cafasul) este despărţit de naos printr-un perete de zid, gros de aproape un metru. Tot în pronaos se află şi clopotniţa, deasupra cafasului. Deasupra absidelor laterale se află două tainiţe (Adrian Mihalache: 2002, p. 156). O altă particularitate a bisericii este aceea că întreaga catapeteasmă, datând din 1800, este din lemn masiv şi nedemontabilă (cu excepţia celor patru mari icoane împărăteşti) (Sorin Iftimi:2000, p. 66; Viorel Erhan: 2003, p.150-151). O inscripţie aflată pe peretele sudic al naosului arată că biserica a fost serios reparată şi îmbunătăţită între 1895-1898, „din veniturile sale” (Viorel Erhan: 2003, p.150). Tot atunci s-au şi pictat unele porţiuni din pereţii absidelor naosului şi ai altarului, ca şi cele patru triunghiuri de sub boltă, cu figuri de sfinţi şi de evanghelişti. Pictura a fost executată în frescă, în stil neoclasic, de polonezul Leon Panasinschi (Viorel Erhan: 2003, p.151). Au mai rămas doar unele fragmente, în altar (Sorin Iftimi:2000, p. 66).
Morminte
În naos se află mormântul ctitorului, paharnicul Iordache Lozonschi, piatra sa funerară, din marmură albă, având inscriţionat şi anul decesului, 1818(Viorel Erhan: 2003, p.150).
Obiecte:
Între obiectele valoroase pe care le posedă, se află un chivot de lemn de la 1806, donat de familia Sion (Costică Asăvoaie:2002, p.51), o Evanghelie în limba greacă, din 1793 şi o alta în limba slavonă din 1803 (Sorin Iftimi:2000, p. 66).
Legenda
Pornind de la numele de Lozonschi şi de la acea veche denumire menţionată de Gh.Ghibănescu (Biserica Doamnei sau a Domniţei) s-a spus că ar putea să fi fost la origini ctitoria unei doamne a lui Ştefan cel Mare, Maria de Lozonţ sau Lozonţchi (N.A.Bogdan:2004, p.221).
Bibliografie
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
ASĂVOAIE, Costică, Biserica Sf.Gheorghe-Lozonschi. Cercetare arheologică, în Monumentul: Istorie. Arheologie. Restaurare. Conservare, Iaşi, Editura Junimea, 2002, p.49-56.
MIHALACHE Adrian (inginer), Măsuri de protejare a bisericii „Sf. Gheorghe-Lozonschi, Iaşi”, în Monumentul: Istorie. Arheologie. Restaurare. Conservare, Iaşi, Editura Junimea, 2002, p.154-167
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina |