| descriere | | Istorie
A fost construită în jurul anului 1835. Pe parcursul anului 1968 au avut loc lucrări de restaurare. (Monumente: 1969, p. 47). O altă părere indică anii 1807-1808 drept perioada finalizării construcţiei (Constantin Ostap, Mitican Ion: 2000, p. 41-42). În 1818 devenea proprietatea familiei Kogălniceanu (Gheorghe Băileanu: 1969, p. 59). La 10 noiembrie 1851 era vândută lui Iancu Al. Cantacuzino pentru suma de 4000 galbeni zimţaţi, pentru ca patru ani mai târziu Mihail Kogălniceanu să o răscumpere (Gheorghe Băileanu: 1969, p. 59). În ultimii ani de viaţă istoricul a fost nevoit să se împrumute de la Creditul Funciar Urban punând în schimb casa drept ipotecă. După moartea acestuia familia a reuşit să achite datoriile păstrând astfel imobilul. Pe perioada primului război mondial clădirea a fost închiriată Ministerului de Război pentru Curtea Marţială. (Gheorghe Băileanu: 1969, p. 61). În 1934 a intrat în proprietatea Epitropiei institutelor şcolare „Gh. Mârzescu”. Zece ani mai târziu casa a fost distrusă în urma bombardamentelor. Din 1955 imobilul a fost declarat casă memorială, fiind amenajate două încăperi care adăposteau o mică parte din lucrurile care au aparţinut marelui om politic, iar din 1968 a fost înscris pe lista monumentelor istorice.
Memorie
În această casă, la 1848, s-au întâlnit Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, pentru a pune la punct împreună cu prietenul Mihail Kogălniceanu, programele de reformă.
Bibliografie:
Băileanu, Gheorghe, Casa Kogălniceanu. Istoricul unui monument naţional, în „Revista Muzeelor”, nr. 1, 1969.
Monumente din municipiul şi judeţul Iaşi. Ghid bibliografic, (coordonator Constantin Gâlea),Iaşi, 1969.
Ostap, Constantin, Mitican, Ion, Iaşii-între adevăr şi legendă, Iaşi, Tehnopress, 2000.
Rusu, Constantin-Liviu; Holban, Ioan; Caproşu Ioan; Vacariu Dumitru; Vasiliu, Lucian, Iaşi, Iaşi, Editura Cronica, 1994.
Sasu, Ioan, Locuinţe boiereşti neoclasice din Iaşi,(III), în Monumentul (coordonatori Silviu Văcaru, Aurica Ichim), Iaşi, Editura Junimea, 2001.
ALEXANDRU ISTRATE cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina |