| descriere | | hramul Sfinţilor Trei Mari Ierarhi:Vasile, Grigore şi Ioan (30 ianuarie), capela Seminarului teologic Sfântul “Vasile cel mare”
Istorie:
A slujit la început drept capelă de rugăciune elevilor de la Şcoala Normală. O şcoală de învăţători a existat în Iaşi încă din 1828, prin iniţiativa lui Gh.Asachi. Gimnaziul a devenit, al mijlocul secolului, şcoală preparandală şi a primit apoi, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, denumirea de “Vasile Lupu”. În acea perioadă nu avea încă o clădire proprie (Sorin Iftimi :2000, p.87). Actualul corp de clădire, construit special pentru şcoala normală - în via Pester, dincolo de bariera Copou - a devenit funcţional în 1891 (Sorin Iftimi :2000, p.87). Fiind pe atunci la o distanţă considerabilă de oraş (aproximativ 5 km.) şi de bisericile sale, şcoala resimţea lipsa unui lăcaş de rugăciune. Capela a fost construită între anii 1907-1911 (Sorin Iftimi :2000, p.86). Alegerea patronilor capelei aminteşte de faptul că începuturile învăţământului în Moldova se leagă de mănăstirea Trei Ierarhi şi de iniţiativa domnitorului Vasile Lupu, care a deschis aici, în 1640, o şcoală pentru fiii de boieri (Sorin Iftimi :2000, p.87). Arhitecţii care au realizat acest proiect au fost N. Mihăilescu şi C. Artachino. Tot ei au lucrat pictura şi decoraţiile. Construcţia a fost sprijinită financiar de Administraţia Casei Bisericii (Viorel Erhan : 2003, p.276). Biserica a fost sfinţită chiar de către I.P.S. Pimen Georgescu, mitropolitul de atunci al Moldovei şi Sucevei. Elevii şcolii normale au folosit această capelă până în 1947. Apoi a rămas închisă până în 1990, când a fost reamenajată pentru slujire. Din 1995 serveşte ca paraclis pentru elevii de la nou înfiinţatul Seminar teologic Sfântul “Vasile cel Mare”, deschis în incinta şcolii normale. A rămas însă deschis şi normaliştilor (Viorel Erhan : 2003, p.276).
Construcţia :
Este zidită din piatră şi cărămidă. Şi în exterior, zidurile expun o alternanţă plăcută a celor două materiale. Pe peretele vestic sunt fixate, în afară, trei tablouri de lemn pictat: ale sfinţilor patroni ai bisericii (la mijloc, deasupra intrării) şi al sfinţilor apostoli Pentru şi Pavel (lateral, încadrând intrarea). Pisania, gravată pe o placă de marmură albă, datează construcţia în « cel de-al 44-lea an de domnie » al regelui Carol I, în anul 1910. Biserica are absidele laterale poligonale în exterior (cu trei laturi) şi semicirculare în interior. Pronaosul are spaţiu pentru cor (cafas). Pe peretele său vestic au fost portretizaţi, în rol de ctitori, regele Carol I şi Regina Elisabeta. În interior, este în întregime pictată în frescă. Catapeteasma, lucrată de sculptorul Paul Smărăndescu, este o lucrare elaborată şi foarte decorativă. Acoperişul este simplu, în două ape. Nu are turlă, dar are montate cinci cruci metalice mari. În anii 1989-2000 s-au realizat unele reparaţii, a fost reînnoit mobilierul şi inventarul obiectelor de cult (Viorel Erhan : 2003, p.276).
Bibliografie:
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|