| descriere | | biserica are hramul sfinţilor Atanasie şi Chiril (18 ianuarie)
Istorie:
A fost construită în secolul XVII, poate cu sprijinul domnitorului Ştefan Petriceicu (1672-1674), după cum a considerat istoricul Gh. Ghibănescu (N.A.Bogdan:2004, p.229; Sorin Iftimi:2000, p.62). O legendă neconfirmată susţinea că ar fi fost zidită de către un Atanase, fost Patriarh al Ierusalimului (N.A.Bogdan:2004, p.229). Acesta a fost alungat din Ierusalim şi găzduit în Iaşi de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), apoi a plecat în Rusia (1653), unde a fost sanctificat (Viorel Erhan: 2003, p.164). Construcţia a suferit serios de pe urma incendiilor din 1822 şi 1844, iar în secolul următor, a bombardamentelor din 1941 şi din 1944. Cutremurul din 4 martie 1977 a lovit din nou biserica, făcând necesare noi reparaţii. A avut un timp ca filială biserica zisă Vulpe sau a Vulpii, din Sărărie, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (N.A.Bogdan:2004, p.229; Sorin Iftimi:2000, p.62). Între anii 1972 şi 1997 a fost închisă, preoţii parohiei slujind la biserica Vulpe (Viorel Erhan: 2003, p.164). In curte a fost, până în 1946, cimitir (Viorel Erhan: 2003, p.164), aşa cum erau de obicei în apropierea majorităţii bisericilor. În acest an a fost desfiinţat şi nu a mai rămas nici o urmă din vechile morminte sau monumente funerare. După 1997 a devenit paraclis al Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor din România, filiala Iaşi, ca şi pentru Spitalul Clinic de Penumoftiziologie (T.B.C) din apropiere (Viorel Erhan: 2003, p.165).
Construcţia:
Are o singură turlă, masivă, pătrată, unde sunt adăpostite cele cinci clopote. Este o biserică în stilul celor moldoveneşti de la mijlocul secolului XVII, ridicată în plan triconc, cu pridvor, pronaos, naos şi altar. În exterior, pereţii sunt tencuiţi şi decoraţi doar prin şiruri de ocniţe şi pilaştri, prin cele două brâie (unul adâncit, celălat ieşit în relief), prin ancadramentul ferestrelor. Catapeteasma a fost apreciată de Gh. Balş pentru deosebita sa frumuseţe. Intrarea se face prin latura sudică (Viorel Erhan: 2003, p.165). Pereţii interiori nu sunt pictaţi, fiind împodobiţi doar cu icoane. Dar, se pare că biserica ar fi fost totuşi pictată la 1855, de zugravul Atanasie din Sibiu (Viorel Erhan: 2003, p.166).
Obiecte bisericeşti:
Biserica posedă două clopote mari din secolul al XVIII-lea, un potir din 1856, icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint (din 1845), cărţi bisericeşti în slavonă, greacă şi chirilică, din secolul al XVIII-lea. O icoana a Sf. Sava din 1847, având pictate scene din viaţa Sfântului, are pe spate o inscripţie interesantă. Donatorul, Theodor Burada, a adus-o de la o mănăstirea Sf. Sava aflată între Ierusalim şi Marea Moartă, dăuind-o, în 1905, bisericii...Vulpe (Viorel Erhan: 2003, p.165). Şi icoana de hram este interesantă, fiind o pictură veche, parţial ferecată în argint (Sorin Iftimi:2000, p.62).
Faptul memorabil:
În 1854, a fost înfiinţat aici un cor bisericesc după modelul celor din Rusia, de către aga Evdochim Ianov. Corul a fost condus de Gheorghe Burada, apoi de Paul Hette (capelmaistru al orchestrei Teatrului Naţional) şi de Eduard Hübsch, şef de muzică militară. Corul a activat aproape şase ani, cântând şi în biserica Vulpe, până la moartea lui Ianov (N.A.Bogdan: 2004, p.229-230).
Bibliografie:
BOGDAN, N.A. Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|