| descriere | | Biserica Bunavestire, cu hramul Blagoveştenia, 25 martie
Istorie:
Biserica a fost ctitorită de vornicul Ioan Tăutu şi de cea de-a doua sa soţie, Maria, fostă domnişoară de onoare la curtea lui Alexandru Moruzi (Iftimi: 139). Înaintea acestui lăcaş, exista unul mai vechi, de vreme ce un document din 1707 atesta un preot de la respectiva parohie(Iftimi: 138). Era însă distrusă de turci în 1821, după cum arată o piatră cu slove chilirice aflată în afara bisericii, pe latura ei nordică (Iftimi: 138). Se poate deduce cu uşurinţă că noul aşezământ apărea după aceast moment, ideea că ar fi fost zidit în 1816 neputând fi susţinută temeinic (Bogdan: 233).
Impulsul actul ctitoricesc poate sta în încercăriledin anii 1821-1822, pe care Ioan Tăutu le trecuse cu bine: mai întâi, era în pericol să fie executat de eterişti din cauză că, încercând să prevină o invazie otomană, dusese tratative cu paşa din Silistra (1821); apoi, se ducea la Istambul (1822), întorcându-se cu vestea că tronul ţării urma să fie ocupat de domni pământeni, nu fanarioţi (Ifitimi: 133, 138).
Acest monument este asociat cu celebrul portret în ulei al vornicului Ioan Tăutu(în costum oriental) şi al celei de-a doua soţii, Maria(îmbrăcată după moda occidentală), cu care se căsătorise în 1805, după decesul Ecaterinei, fiica sulgerului Sandu Budescu (Ifitimi: 128, 131). De asemenea, atenţia privitorului este atrasă şi de o pictură din pronaos, realizată în 1829. Ana Tăutu, sora ctitorului, comanda atunci un tablou panoramic înfăţişând o parte a oraşului Iaşi în secolul XVIII (Erhan: 220).
Asupra edificiului s-a intervenit în dese rânduri, remarcându-se anii 1850, când s-a refăcut acoperişul, 1858 când s-a aurit catapeteasma, 1860, când s-a zugrăvit, 1875, când s-a reparat pridvorul, 1975-1976 când s-a refăcut complet acoperişul, 1978-1979, când s-a restaurat pictura (Erhan: 219, 220)
Memoria locului:
- La început de secol XX, N.A. Bogdan spunea: „...se zice că înainte de construirea acestei biserici, ar fi existat pe un loc alăturat o altă biserică mai mică, a[le] cărei temelii se vedeau încă cu vreo patruzeci de ani în urmă...”(Bogdan: 233)
- Aici s-a cununat Mihail Kogălniceanu(Erhan: 220).
- Strada unde se află biserica purta odinioară numele ctitorului său, vornicul Ioan Tăutu(Iftimi: 142).
Bibliografie:
Balş, Gheorghe, Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, Institutul de arte grafice „E.Marvan”, 1933.
Bogdan, Nicolae Andriescu, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, Iaşi, Ed. Tehnopress, 1997.
Erhan, Viorel, Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi şi împrejurimi, Iaşi, Ed. Tehnopress, 2003.
Iftimi, Sorin, Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene, Iaşi, Ed.Trinitas, 2008.
Andi Emanuel Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|