| descriere | | Biserica “Mitocul Maicilor”
Denumirea actuală: Biserica “Mitocul Maicilor” (denumiri anterioare “Metocul Maicilor”, “biserica lui Cuza”)
- biserica are hramul “Sfintei Cuvioase Paraschiva” (14 octombrie); se pare că a avut un timp şi hramul “Cuviosul Părinte Antonie cel Mare”(17 ianuarie) (Vasile Erhan:2004, p.145)
- este biserică parohială, afiliată bisericii Banu
Istorie:
A fost construită mai întâi în jurul anului 1680, apoi a fost refăcută în 1760 de Vasile Roset (Sorin Iftimi:2000, p.54; Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu:2003, p.81). A fost sfinţită de mitropolitul Iacov al II-lea Stamate în 1792. În scurt timp a devenit mănăstire. S-au construit două case cu chilii, unde au fost aduse maici de la mănăstirea Socola (unde s-a înfiinţat, în 1803, Seminarul). Dar şi de aici maicile au fost mutate, de către domnitorul Alexadru Moruzi (1792, 1802-1806, 1807), la Agapia, iar chiliile au rămas în stăpânirea mănăstirilor de la Agapia şi de la Văratec (N.A.Bogdan:2004, p.230;Vasile Erhan:2004, p.145). Cu acest prilej, a fost numită biserica „Mitocul Maicilor”. În 1819 a fost, din nou, refăcută de postelnicul Mihail Pascu (Sorin Iftimi:2000, p.54; Olga Rusu, Corneliu Grigoriu, Lucian Vasiliu:2003, p.81). În urma cutremurelor şi a distrugerilor din cel de-al doilea război mondial, biserica s-a degradat serios şi în 1959 a fost refăcută în exterior. În 1966 s-au făcut alte reparaţii, prilej cu care a fost zugrăvită în interior (Vasile Erhan:2004, p.146). Biserica are o formă treflată, este tencuită în interior (şi nu este pictată) ca şi în afară. Ornamentaţia externă constă în câteva motive decorative minimale, de inspiraţie neoclasică sau barocă. Are un turn clopotniţă deasupra pronaosului. Intrarea se face printr-un pridvor adăugat. Pe latura sudică a altarului este o altă uşă de intrare (Vasile Erhan:2004, p.145-146). Până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863), a fost sub administrarea mănăstirii de la Văratec. Apoi a trecut în administraţia oraşului Iaşi. Din 1892 a revenit în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, care a declarat-o de sine stătătoare. În 1925 a fost afiliată parohiei Banu (Vasile Erhan:2004, p.146).
Faptul memorabil:
Fiind situată în incinta palatului domnitorului Al.I.Cuza (astăzi „Muzeul Unirii”), căruia i-a slujit drept capelă, a fost cunoscută şi sub numele de „biserica lui Cuza” (Sorin Iftimi:2000, p.54). În inventarul său a fost trecut, de altfel, şi „jilţul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza” (Vasile Erhan:2004, p.146).
Astăzi nu se mai află în această incintă, de care o separă un mic parc şi împrejmuiri fixe, clar delimitate.
Bibliografie:
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
RUSU, Olga; GRIGORIU, Corneliu; VASILIU, Lucian, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2003
BOGDAN, N.A Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, retipărire a ediţiei a II-a (din 1913), Iaşi, Editura Tehnopress, 2004
IFTIMI, Sorin Pelerin în Iaşi. Ghid pentru vizitatori, Iaşi, Editura Trinitas, 2000
<!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0mm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-no-proof:yes;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|