| descriere | | Statuia lui Ştefan cel Mare
Istorie
A fost dezvelită la 5 iulie 1883 în prezenţa regelui Carol I. Fondurile au fost strânse în urma unei subscripţii publice (Lucian Vasiliu, Olga Rusu, Ioan Holban, Constantin-Liviu Rusu: 1995). Este opera sculptorului Emmanuel Frémiet (Panopol: 2000, p. 15), membru al Academiei Franceze de Belle-Arte. Este o ecvestră de tip clasic (Ioana Beldiman: 2005, p. 34). Din comitetul care a sprijinit adunarea fondurilor necesare făceau parte Vasile Alecsandri, Grigore Sturdza, Nicolae Gane, Iacob Negruzzi, Scarlat Pastia. Pe frontispiciul piedestalului se află menţionat numele lui Ştefan cel Mare şi anii de domnie. Pe părţile laterale se găsesc două altoreliefuri reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului-1497 şi, celălalt, Lupta de la Podu Înalt-1475. Locaţia nu a fost aleasă în mod întâmplător, statuia fiind plasată pe locurile unde cândva au fost curţile domneşti, în dreapta ei aflându-se şi biserica Sf. Nicolae Domnesc construită de Ştefan cel Mare la 1492. În ziua dezvelirii statuii, principala arteră din Iaşi, Uliţa Mare a primit denumirea de strada „Ştefan cel Mare”. (Sorin Ifitmi: 2003, p. 185).
Memorie
Ideea de a fi realizată o statuie a lui Ştefan cel Mare la Iaşi i-a aparţinut lui Gheorghe Asachi. (Remus Niculescu: 1954, p. 109). A şi prezentat o litografie în care Ştefan cel Mare apare cu barbă. În 1881, epsicopul Melchisedec, în timpul unei călătorii în Bucovina va descoperi într-una din paginile evangheliei dăruită de domnul Moldovei mănăstirii Humorului o altă imagine a lui Ştefan cel Mare, fără barbă. (Nicolae Grigoraş: 1972, p. 292). Deşi aceasta pare a fi înfăţişarea reală, statuia fiind terminată nu s-a mai putut interveni.
Pentru unii e una dintre cele mai frumoase şi mai vii dintre statuile ecvestre ale Europei, superioară chiar, parizienei „Jeanne d`Arc” din Place de Rivoli, creată de acelaşi artist. (Eugen Herovanu: 1975, p. 58).
Statuia este încadrată de două tunuri Krupp dăruite de regele Carol I. Sunt trofee din Războiul de Independenţă. (Antonio Sandu ... :2008, p. 18).
În anul 1947, Pirmăria Iaşi, în urma adresei Curţii de Apel care cerea repararea postamentului datorită deplasării a două blocuri de marmură, va aloca fondurile necesare unei intervenţii la baza monumentului. (DJANI: 50/1947, f. 57).
Bibliografie:
Beldiman, Ioana, Sculptura franceză în România (1848-1931). Gust artistic, modă, fapt de societate, Bucureşti, Editura Simetria, 2005.
Beldiman, Ioana, Sculpturi franceze. Un patrimoniu resuscitat, Bucureşti, Editura Simetria, 2005.
Bogdan, N.A., Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială ilustrată, Iaşi, Tehnopress, 2004.
Grigoraş, Nicolae, Statuia lui Ştefan cel Mare din Iaşi, în „Cercetări istorice” (serie nouă), III, 1972.
Herovanu, Eugen, Oraşul amintirilor, Bucureşti, Editura Minerva, 1975.
Ifitmi, Sorin, Iaşii în bronz şi marmură. Memoria statuilor, în „Xenopoliana”, XI, 2003, nr. 3-4.
Niculescu, Remus, Începuturile sculpturii statuare româneşti, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, nr. 3-4, 1954.
Panopol, Vasile, Pe uliţele Iaşului, Bucureşti, Editura Allfa, 2000.
Rusu, Olga, Lăcătăşu, Viorela, Rusu, Constantin-Liviu, Codrin Lăcătuşu, Iaşi-chipuri în bronz, marmură şi piatră, Iaşi, Editura Vasiliana `98, 2004.
Sandu, Antonio, Morariu, Irina, Boboc, Anamaria, Clădiri de patrimoniu în Municipiul Iaşi, Iaşi, Editura Lumen, 2008.
Vasiliu, Lucian, Rusu Olga, Holban, Ioan, Rusu, Constantin-Liviu, Prin Iaşii de odinioară-100 cărţi poştale ilustrate şi comentate, Iaşi, Casa de Presă-Editură „Cronica”, 1995, nenumerotată.
Documente inedite:
DJANI, Fond Primăria Municipiului Iaşi, dosar 50/1947, f. 57-61.
DJANI, Fond Primăria Municipiului Iaşi, dosar 97/1949, f. 6.
ALEXANDRU ISTRATE cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la prima pagina
|