| descriere | | Proprietarul originar: Nestor Ureche mare logofăt [?]
Proprietarii anteriori: Grigore Ureche, cronicarul; Vasile Ureche, fiul acestuia. Familia Cantacuzino-Paşcanu, începând cu Iordache III Cantacuzino. Familia Zarifopol, ante 1945.
Istoric:
Denumirea aşezării ar însemna „Bâtlan, stârc” (lb. ucr.), după M. Ciubotaru. Aşezarea este menţionată documentar la 1554. Satul a fost dat lui Nestor Ureche de către Petru Şchiopul, „pentru 12 cai buni, daţi în slujba ţării”.Pe culmea dealului, străjuit de plopi seculari, Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche, mare logofăt al Moldovei, a construit un conac, pe la 1600-1605; acesta avea o incintă fortificată, cu ziduri înalte de peste 2m . Palatul iniţial avea doar un etaj, cu şase încăperi boltite în zidărie, cu o întindere de cca. 300 m2. O pivniţă se întindea sub toată suprafaţa clădirii. Satul Cepleniţa (cu conacul), împreună cu moşia alăturată, Buhalniţa, au revenit cronicarului Gr. Ureche (mare logofăt), prin moştenire, în anul 1643. Ulterior satul a aparţinut şi dom,nului Gheorghe Duca, căsătorit cu Anastasia Buhuş. Fiica lor, Ileana, s-a măritat cu logofătul Nicolae Costin, fiul cronicarului. Moşia a aparţinut apoi Saftei, văduva lui Lupaşco Buhuş. Potrivit lui Petre V. Rotaru, călugării de la mănăstirile Solca şi Suceviţa [??] au mai adăugat vechii construcţii, pe trei laturi, încă 9 camere, la parter şi etaj. Din 1758-1758 Cepleniţa cu Buhalniţa au intrat în proprietatea paharnicului C. Cantacuzino. Între 1793-1816, cel puţin, proprietatea a aparţinut logofătului Iordache Cantacuzino, fiind moştenită apoi de fiul său, Iordache vistiernic, iar apoi de către fiul acestuia, Mihalache. Cantzacuzinii au transformat faţada principală a conacului şi au mai adăugat câteva camere. Tot ei au mai deschis o intrare, spre nord. Faţada construită de Iordache III Cantacuzino avea un ceardac [foişor?] aşezat pe patru coloane de piatră. La mijloc avea emblema cantacuzină: vulturul bicefal. Cea mai spaţioasă încăpere are 16 m lungime şi 7 m lăţime, iar înălţime ei este de 4 m. Plafonul era decorat policrom, în culorile roşu şi albastru. Potrivit lui M. Ciubotaru, Mihalache Cantacuzino-Paşcanul este cel care a construit casele din marea curte alăturată (fostă a familiei Ureche), care aveau să ardă în 1984. Mihalache Cantacuzino-Paşcanu a rezidit din temelii şi biserica satului, năruită de cutremure. Biserica zidită de el a fost declarată monument istoric la 1939. Tot el este şi ctitorul bisericilor din satele învecinate: Buhalniţa, Scobinţi, Bădeni (care se aflau pe acelaşi domeniu Cantacuzinesc). Acestea au fost împrejmuite cu ziduri de piatră. La 1848, Constantin Cantacuzino-Paşcanu a fost surghiunit la această reşedinţă a sa, în urma simpatiilor sale revoluţionare. În contul unei datorii neachitate, conacul de la Cepleniţa a fost cedat, la 1868, lui Hristache D. Zarifopol. În 1946, ultimii proprietari ai conacului au fost Hristache şi George Zarifopol, cu Eliza Zarifopol, unchii criticului literar Paul Zarifopol.
Monumentul a fost puternic afectat de un incendiu, în 1984.
Bibliografie:
N. Stoicescu, Repertoriul, p. 167; Petru V. Rotaru, Cepleniţa. Studiu monografic, Iaşi, 1978, 74 p. (dactilo) + 11 planşe [lucrare de grad]; M. Ciubotaru, în Podgoria Cotnari, coord. Valeriu Cotea, Bucureşti, Ed. Academiei, 2006, p. 145-151.
SORIN IFTIMI muzeograf, specialist, Complexul Muzeal National "Moldova"
revenire la prima pagina
|