| descriere | |
Descrierea stării actuale :
delimitează, în continuare, incinta ansamblului mănăstiresc Golia
nu are lipsuri sau deteriorări grave
Istorie:
Incinta fortificată a mănăstirii ocupă o suprafaţă de aproape două hectare, închisă de ziduri care formează un patrulater neregulat. Principala cale de acces se află pe latura de sud, pe sub turnul-clopotniţă (Radu Popa: 1966, p.19). Au existat şi alte mici ieşiri discrete, cum ar fi cea de pe latura de nord, acum zidită. Zidul de incintă este construit din piatră şi are o înălţime cuprinsă, în interior, între 5,5 şi 7 metri. Formează un patrulater neregulat, cu laturi de 100-150 metri lungime (Viorel Erhan:2003, p.41). În interior, de-a lungul zidului, se afla un drum de strajă, care permitea accesul la ferestrele de tragere îngemănate, plasate din loc în loc. Grosimea lui variază între 1,2 şi 1,5 metri (Radu Popa: 1966, p.20). În timpul voievodului Gheorghe Duca, s-au construit turnurile circulare de la colţurile incintei şi s-au făcut intervenţii asupra împrejmuirii ansamblului, căci domnitorul poruncise egumenului Macarie „să refacă, radical, zidul mănăstirii” (Viorel Erhan:2003, p.42). Conform inscripţiei în greceşte, fixată pe fiecare din cele patru turnuri de colţ, lucrarea s-a încheiat în 1667 sau 1668 (Monumente istorice bisericeşti...: 1974, p.308; Dan Bădărău, Ioan Caproşu:2007, p.200). O privire mai atentă asupra construcţiei sugerează că aceste turnuri circulare au fost adăugate unui zid mai vechi, care a fost tăiat la colţuri pentru a le face loc. Şi întreruperea bruscă a drumului de strajă, la fiecare colţ al incintei, sugerează acelaşi lucru (Dan Bădărău, Ioan Caproşu: 2007, p.200). După unele opinii, zidul, ca şi turnul de la intrare, datează de la mijlocul secolului al XVII-lea (Dan Bădărău, Ioan Caproşu: 2007, p.198). După alte păreri, zidul ar putea fi atribuit lui Ieremia Movilă care, în a doua sa domnie (1600-1606), a comandat intervenţii serioase în ansamblul mănăstiresc şi, din această cauză, apare între ctitorii din tabloul votiv (Radu Popa: 1966, p.9). Mai târziu este posibil ca Vasile Lupu sau fiul său Ştefăniţă să fi refăcut şi acest zid, o dată cu biserica ctitorită de logofătul Ioan Golăi (Golâi) (Viorel Erhan:2003, p.42). Cu prilejul restaurărilor din primii ani ai secolului XX, care au vizat în principal turnul clopotniţă, s-au făcut lucrări de reparaţie şi la zidul de împrejmuire (N.A.Bogdan:2004,p.203). La restaurările din anii 1943-1947 s-a consolidat şi zidului de incintă, împreună cu biserica (Viorel Erhan:2003, p.40). Tot atunci, zidul a fost acoperit cu olane cimentate (Viorel Erhan:2003, p.41).
Bibliografie:
BĂDĂRĂU, Dan; CAPROŞU, Ioan, Iaşii vechilor zidiri, Iaşi, Editura Demiurg, 2007.
BOGDAN, N.A., Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi socială, ilustrată, [ediţia a doua], Iaşi, Editura Tehnopress, 1997.
ERHAN, Viorel Mănăstiri şi biserici din oraşul Iaşi, Iaşi, Editura Tehnopress, 2003
*** Monumente istorice bisericeşti din MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI SUCEVEI, Iaşi, Editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, 1974
POPA, Radu, Mănăstirea Golia, Bucureşti, Editura Meridiane, 1966.
Cătălina Mihalache cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie "A. D. Xenopol"
revenire la pagina de ansamblu
|