|
hramul bisericii:Sf. Gheorghe (23 aprilie) si Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august)
istoric
Miron Barnovschi a construit între anii 1626-1629 în codrii Iasului o manastire "pe numele sau sub dealul Pietrarie langa Iasi" dupa cum spune cronicarul Miron Costin; la care adauga cuvinte de lauda "manastiri si biserici cate au facut asa în scurta vreme, nici un domn n-au facut". La mazilirea domnului în 1629, nici manastirea si nici biserica nu erau terminate. Eustachie Dabija reuseste între anii 1664-1667 sa termine biserica si cu ajutorul calugarilor sa construiasca beciurile. Grigore al II-lea Ghica reface zidul împrejmuitor cu turnurile si meterezele sale si construieste o casa mare impunatoare peste pivnitele deja existente, dupa moda munteneasca în anul 1728.Ansamblul mai pastreaza astazi: biserica în forma ei nealterata desi necesita reparatii si consolidari, casa din secolul XVIII, jumatate în ruina, iar cealalta jumatate avariata puternic, o ruina în curte a unei case mai mici a carei datare este greu de precizat si turnul clopotnita la intrare cu zidul înconjurator si turnuletele de la colturi, conservate pana la înaltimea la care se gaseau în 1968-1970 cînd s-a facut o interventie importanta de conservare restaurare. Biserica asa cum arata ea pare o biserica fortificata de altfel si la ctitoria din Iasi a domnitorului Miron Barnovschi, si anume manastirea Barnovschi sunt evidente elementele de fortificatie. Aceasta conceptie poate fi pusa pe seama formatiei de ostean a ctitorului, fost hatman si a hramului Sf.Gheorghe dar mai ales a timpurilor nestatornice. De altfel, întreaga asezare a manastirii ne duce cu gandul la o retragere de refugiu. Al doilea hram "Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul" ne duce cu gandul la sfarsitul tragic al ctitorului decapitat de turci la Istambul la 2 iulie 1633. Mai tarziu cronicarul Miron Costin scria în letopisetul sau ca dupa aceasta jertfa a unui domn crestin a izbucnit la Constantinopol un mare incendiu "pedeapsa divina împotriva turcilor" pentru ca "era Barnovschi om dumnazaesc si mare rugator spre Dumnezau".Eustachie Dabija este domnul care a finalizat lucrurile la aceasta manastire si a si fost îngropat în biserica. Locul este marcat de o piatra din marmura sculptata cu inscriptie în slavona. Tot în aceasta biserica îsi afla mormantul si mica fiica a domnitorului si a doamnei Ecaterina-Dafina Dabija, Maria moarta la 15 ani. Locul este marcat de o inscriptie în limba greaca.Mult mai tarziu Grigore al II-lea Ghica a facut reparatii de constructii si amenajari si s-a retrat la aceasta manastire cu toata curtea spre a fi protejat de epidemia de friguri care a bantuit în timpul sau în Iasi.În perioada 1950-1991, manastirea a fost desfiintata, biserica si cladirile fiind îngrijite în limita posibilitatilor de parohie. Din 1991 calugarii au repopulat acest ansamblu si se straduie sa reanvie viata monahala spirituala de alta data.Ctitor: Miron Barnovschi si a terminat-o, Eustachie Dabija, Grigore al II-lea Ghica - a facut casele manastirii.
Functie initiala:
manastire (1627-1863), din 1663 închinata Sf. Mormant. 1948-1950 a fost manastire de calugarite manastire de calugari
Functie actuala:
manastire de calugari
Obiecte de arta integrate monumentului:
catapeteazma, piatra de mormant a domnitorului Eustachie Dabija
Descriere
Biserica are o înfatisare impunatoare are încaperile traditionale dar sufera si cateva modernizari datorate epocii în care a fost construita. Altarul acoperit cu o semicolota sferica se dezvolta prin arce adaugate spre naosul amplu acoperit de o turla cu baza patrata si expresie poligonala în exterior pe arce piezise. Absidele laterale semicirculare în interior sunt dreptunghiulare în exterior si au ferestre în ax. Intre naos si pronaos separatia se face prin 2 coloane puternice libere si 2 coloane angajate adosate peretilor de N. si S. Coloanele sustin 3 arce. Pronaosul este acoperit de 2 calote sferice cu diametre mici una spre E si alta spre V separate de un arc puternic. Calotele se dezvolta pe o succesiune de arce suprapuse care dau o tensiune extraordinara spatiului interior. In exterior arcul median ce desparte cele 2 calote sferice din tavan este marcat prin 2 contraforti puternici unul în peretele de N si celalalt în cel de S. In pronaos se patrunde din pridvor printr-o usa cu un ancadrament din piatra bogat decorat. In acest perete care desparte pronaosul si pridvorul este construita si scara care duce la încaperile din turnul masiv ce se dezvolta peste pridvor. Pridvorul dreptunghiular acoperit de 2 calote sferice separate printr-un arc median bogat decorat are 2 intrari pe latura de N si de S, lucru care se mai întîlneste si la alte constructii din epoca. Spre V sunt 3 ferestre mari cu ancadramente bogat decorate. Turnul este masiv si se dezvolta peste pridvor cu alte 2 niveluri, primul cu ferestre mici si ochiuri de tragere al doilea mult mai scund cu o multitudine de ferestruici înguste pe toate laturile; poate fi o încapere tainita. De altfel, podul bisericii mai are cateva tainite. Masivitatea turnului care da întregii biserici un aspect cu totul aparte fata de toate monumentele de pana la aceasta data este subliniata si ce cei doi contraforti care-l sprijina în colturile de N-V si S-V si care urca pana la cornisa bisericii. Toata biserca este realizata din zidarie de piatra frumos fasonata cu ancadramente la usi si ferestre bogat decorate cu boltile si cupolele marcate prin brîie din piatra sculptata. Biserica are o arhitectura cu totul aparte în tot ansamblul arhitecturii moldovenesti de pana la ea si de dupa ea. Fara discutie este unul dintre putinele monumente pastrate în forma lui originala.
Din anul 1991 ansamblul manastirii Barnova face parte dintr-un amplu program de consolidare restaurare finantat de Ministerul Culturii.
arh. MARIA ANA ZUP
Bibliografie
D. Nastase - Tainite si metereze la vechile biserici din Iasi
N.Iorga - La Barnova
V.Dragut - O epoca artistica uitata: epoca lui Miron Barnovschi
G.Bals - Bisericile si manastirile Moldovenesti din veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea.
revenire la prima pagina
|