| descriere | | Proprietarul originar: 1627, Miron Barnovschi vodă; 1665, Istrate Dabija vodă.
Proprietarii anteriori: Patriarhia de Ierusalim.
Datare precisă: 1627, Miron Barnovschi vodă; 1665, Istrate Dabija vodă.
Ctitor/finanţator: 1627, Miron Barnovschi vodă; 1665, Istrate Dabija vodă.
Istoric:
Biserica a fost construită de Miron Barnovschi (1626-1629), până deasupra bolţilor. El a comandat şi ţiglele arse pentru acoperiş, iar în 1629 cerea bistriţenilor un meşter priceput la construirea acoperişului. Barnovschi i-a pus hramul „Sf. Ioan cel Nou”, ale cărui moaşte au fost aduse de Alexandru cel Bun la Suceava, în 1415. Construcţia bisericii a fost terminată de Istratie Dabija, al 1665. Gh. Balş observa că, turla contrastează prin zvelteţea ei cu restul bisericii. Aceasta este construită din cărămidă şi decorată mai târziu cu arcaturi simple susţinute de stâlpişori, prezentând „deasupra ferestrelor nişte triunghiuri care apar la bisericii abia în a doua jumătate a secolului XVIII”. Ele amintesc de frontoanele triunghiulare ale arhitecturii neoclasice. Hramul „Sf. Gheorghe” se pare că provine de la Dabija vodă.
Plan: triconc a fost asemănat cu panul Dragomirnei, fără a avea proporţiile acesteia, în elevaţie.
Elevaţie: din piatră făţuită, iar boltirile din cărămidă. Pereţii au 1,5 m grosime.
Faţade: Faţada este înconjurată, pe deasupra ferestrelor, de o torsadă de tip moldovenesc (răsucită în ambele sensuri). Deasupra torsadei se observă două şiruri de ocniţe simple. Biserica are şapte contraforţi masivi, care se înalţă până sub acoperiş.
Compartimentare interioare: altar, naos, pronaos, prodvor. Peretele dintre naos şi pronaos este înlocuit de un sistem de arce pe coloane, specific bisericilor din veacul XVII. Deasupra naosului se înalţă o turlă octogonală, pe sisitemul obişnuit de arce şi pandantive. Deasupra pridvorului se află un turn masiv de piatră, fortificat, prevătut cu multe metereze de apărare, prin care se controla foarte bine intrarea în incinta fortificată. Turnul acesta de la Bârnova este considerat „cap de serie” în arhitectura fortificată moldovenească. În turn se putea urca din pronaos, printr-o uşă secretă, camufaltă în epocă de spătatul unei strane bisericeşti. La primul etaj se afla o tainiţă-tezaur, iar la etajul al doilea o încăpere o cameră de apărare, ai cărei pereţi de piatră sunt străpunşi de numeroase metereze de apărare. În pridvor, deasupra intrării în pronaos, se observă locul amenajat pentru instalarea pisaniei lui Barnovschi vodă, care nu a mai fost ocupat niciodată.
Extinderi: Gh. Balş, observând faptul că turnul fortificat de deasupra pridvorului îngreuiază aspectul edificiului, presupune că acesta nu făcea parte din planul original al clădirii, fiind probabil o inovaţie din timpul lui Dabija vodă. Această sugestie se cuvine a fi verificată prin expertiză.
Materiale de acoperiş: astăzi tablă galvanizată, din 1970.
Componente artistice: Deşi tencuiala pereţilor interiori a fost pregătită pentru pictură în frescă, aceasta nu a mai fost realizată, în epocă.
Starea generală de conservare: S-au remarcat blocurile de piatră dizlocate ale soclului, deteriorări însemnate ale tencuielii, infiltraţiile apei pluviale, mai ales pe faţada nordică. Starea cea mai gravă o are turla de cărămidă de pe naos, care a fost decapară cu prilejul lucrărilor de restaurare şi rămasă în această stare datorită lipsei finanţărilor. Cărămida se macină îngrijorător de la intemperii, iar turla este în pericol să sem prăbuşească la primul cutremur, chiar la unul de intensitate modestă. 7.2. Lucrări anterioare de restaurare: 1875 şi 1902. În 1968-1970 Comisia Monumentelor istorice a restaurat turnul clopotinţă de la intrare. Tot în 1970 sa fost înlocuită tabla de pe acoperişul bisericii.
Bibliografie:
Boris Crăciun, Bârnova, dragostea mea, Iaşi, Editura Porţile Orientului, 2006, 248 p.; Adina Grigorovschi, Mănăstirea Bârnova – Consideraţii asupra stării de conservare, în „Ioan Neculce”, Iaşi, IV-VII, 1998-2001, p. 333-337 (cu 8 foto);
SORIN IFTIMI muzeograf, specialist, Complexul Muzeal National "Moldova"
revenire la pagina de ansamblu
|