Chilii

Mănăstirea Bârnova, chilii, 1728
Casa Stăreţiei (1627, 1665, 1728)
Datare precisă: 1627, 1665, 1728.
Justificarea datării:

La cercetarea arheologică recentă au fost puse în evidenţă trei niveluri de construcţie. Aspectul general al clădirii este cel de la 1728.

Istoric:

Săpăturile efectuate în partea estică a Casei Stăreţiei au fost puse în evidenţă trei niveluri de pardoseală deasupra pivniţei, datate 1629?, 1667 şi 1728. În camera C1 (bucătărie) s-a constatat existenţa unei sobe mari de piatră, ce are baza de pornire din extradosul pivniţei, fiind construită deci odată cu clădirea stăreţiei (1629?). În camera C5 (trapeză) a fost descoperit soclul unui stâlp rectangular masiv din piatră fasonată (80x80 cm) amplasat în centrul încăperii, caere servea probabil ca element de sprijin pentru arcurile de boltă ale tavanului. Baza acestui stâlp pleacă tot din extradosul pivniţei, deci corespunde formei iniţiale a clădirii. Sala a fost reconstruită din ruină la 1728 de către Grigore Ghica, care amenajează la mănăstirea Bârnova o reşedinţă de vară; cu acest prilej, nu s-a respectat planul vechi al trapezei, renunţânduse la funcţionalitatea iniţială a încăperii; spaţiul acesteia a fost reîmpărţit în mai multe încăperi de dimensiuni mai modeste. Cu prilejul sondajelor făcute în parte vestică a Casei Stăreţiei s-a constatat şi acolo modificarea compartimentării iniţiale a camerelor, renunţându-se la o parte din pereţii originari sau construindu-se alţii. Cronica Ghiculeştilor arată că în primăvara anului 1728 domnul Grigore II Ghica, refugiindu-se din Iaşi din cauza unei epidemii de friguri, s-a izolat, împreună cu curtea sa, în plin codru, la mănăstirea Bârnova. Aici a aflat aer bun şi apă curată, aşa acă a poposit vreo două săptămâni. Atunci a decis să renoveze biserica şi să refacă clădirea stăreţiei din incintă, transformând mănăstirea Bârnova într-o plăcută reşedinţă de vară pentru Domnie. A construit aici „nişte case minunate şi un râminc mare, zidit cu piatră prinprejur, şi deasupra râmnicului un cerdac”. Această clădire a cunoscut unele refaceri la 1875. Cerdacul se afla la 100 de metri sud-est de zidul mănăstirii, dar a fost distrus în 1979 când s-a amenajat terenul sportiv, prin asanarea râmnicului.
Starea generală de conservare: Mai degradată a ajuns până la noi latura stângă a clădirii. În 1999, cu prilejul lucrărilor de restaurare, clădirea a fost protejată printr-o şarpantă din lemn pete care s-a realizat o învelitoare din pânză bituminată,. Această amenajare provizorie s-a deteriorat în mai puţin de trei ani, permiţând apei de ploaie să pătrundă în interior, punând în pericol rezistenţa structurilor boltite de la primul nivel (Adina Grigorovschi, p. 337).
Lucrări anterioare de restaurare: 1875
Propuneri restaurare, reabilitare, reconversie: Restabilirea nivelului de călcare corespunzător pardoselei de cărămidă (1728). Restaurarea sobei de piatră şi redarea funcţionalităţii iniţiale (bucătărie)  a camerei C1. Refacerea camerei C5 ca trapeză a stăreţiei (cu tavan boltit, în manieră gotică, după modelul cunoscut). Refacerea compartimentării iniţiale a casei, ţinând cont de existenţa celor două uşi de pe peretele estic şi respectiv de pe peretele vestic al casei. Stabilirea perimetrului iniţial al trotuarului din faţa casei, având în vedere că în prezent s-a păstrat un rând de piatră care nu are legătură cu aspectul iniţial  al acestui trotuar.

Bibliografie:

Adina Grigorovschi, Mănăstirea Bârnova – Consideraţii asupra stării de conservare, în „Ioan Neculce”, Iaşi, IV-VII, 1998-2001, p. 337-338 (cu o foto); Elena Gherman, Adriana Moglan, Rezultatele preliminare ale cercetării arheologice de la Mănăstirea Bârnova şi implicaţiile ei asupra restaurării, în „Monumentul”, Iaşi, I, 2000, p. 147-148; Mihai Croitoru, Restaurarea unor plăcuţe din cupru pe care sunt ştanţate monete, „Ioan Neculce”, Iaşi, VIII-IX, 2002-2003, p. 339 (cu două foto) [13 plăcuţe de cupru descoperite în timpul săpăturilor arheologice de la la Casa Stăreţiei; monedă poloneză cu anul 1652, aşa numiţii „şalăi ai lui Dabija”];
 Boris Crăciun, Bârnova, dragostea mea, Iaşi, Editura Porţile Orientului, 2006, 248 p.;
*
În BCMI, I, 1990, nr. 3-4 (Bibliografie) – Al. Lapedatu, Lucrările Comisiunii pe 1909, BCMI, II, p. 143 [cercetare Ghika-Budeşti]; Raport general CMI 1909, BCMI, II, p. 184 [cerere de întreţinere şi reparaţii]; Şedinţele Comisiunii 1913, VI, p. 95 [aprobarea reparaţiilor la biserică]; BCMI, XVII, 1924, 171 [dispoziţia planului]; Procese verbale, ACMI, 1942, p. 39 [măsuri de îngrijire], p. 75 [restaurare]; ACMI, 1943, p. 67 [restaurare], p. 71 [recepţia lucrării], p. 75 [lucrări].
Aurel Golimas, Un domnitor, o epocă. Miron Barnovschi ...;
Monumente din Mitropolia Moldovei;

SORIN IFTIMI muzeograf, specialist, Complexul Muzeal National "Moldova"

revenire la pagina de ansamblu